Nu cred că mai are cineva vreun dubiu asupra motivațiilor proiectelor de CSR: a pune companiile și/ sau brandurile într-o lumină favorabilă (și) prin intermediul acțiunilor „de responsabilitate socială”. Să nu ascundem după deget, companiile investesc în ceea ce este profitabil, punct. Dacă ar putea să nu cheltuiască bani pe marketing, PR, online sau CSR, nu ar face-o. În fond sunt niște cheltuieli. Desigur, deductibile însă tot cheltuieli rămân și de multe ori managementul evaluează de trei ori sumele alocate pentru aceste activități, gândindu-se fie la profit, dividende sau fie la investițiile potențiale care ar fi putut fi realizate cu acei bani.

Pentru companiile de o anumită dimensiune și din anumite domenii, activitățile de CSR nu mai pot fi evitate și de aceea sumele cheltuite trebuie utilizate cu cap. De câțiva ani activitățile de CSR prind contur tot mai puternic în România deschizătorii de drum fiind, desigur, companiile multinaționale. Și astăzi marea majoritate a proiectelor CSR aparțin acestor companii, însă, pe ici pe colo, vedem abordări și ale companiilor autohtone.

Care este abordarea pragmatică a unui proiect CSR? Problema trebuie examinată de la ambele capete (companie/ brand și beneficiari/ public) prin prisma beneficiilor. Atâta vreme cât nu există beneficii decât pentru una dintre părți nu va exista niciun proiect de CSR. Dacă ar fi să enumăr câteva condiții esențiale pentru ca un proiect de CSR să prindă viață ele s-ar referi în primul rând la beneficii pentru companie/ brand deoarece ei plătesc. Condițiile sunt doar câteva și se referă la:

1. Comunicare
– dacă proiectul „se potrivește” cu profilul și publicul companiei/ brandului;
– potențialul de expunere a mesajului către publicul vizat.

2. Implicații în societate
– dacă aduce un beneficiu real pentru societate;
– dacă proiectul este replicabil (campaignable) în viitor devenind o „ștampilă” pozitivă atașată la companie/ brand.

3. Investiții și beneficii
– investițiile și rezultatele în expunere media măsurate comparativ cu investițiile și rezultatele în/ din media clasică (rate card și/ sau discounted);
– potențialul de câștigare a aderenților permanenți (aceștia devin „voci purtătoare”).

Restul sunt detalii, iar cele trei considerente enumerate mai sus sunt de asemenea un scurt ghid pentru ONG-urile care au de gând să obțină sprijinul finanțatorilor pentru proiectele lor.