Zgomotele pădurii

Zilele trecute am bântuit puțin prin munți. La un moment dat mă aflam într-o pădure amestecată, de plantație: pin, molid, foioase, destul de tânără însă foarte, foarte deasă, abia mă strecuram printre trunchiuri mergând pe potecile mistreților. M-am oprit la un moment dat pe o astfel de potecă așteptând să mi se liniștească respirația și pulsul ca să pot auzi zgomotele pădurii. Paranteză, cea mai bună metodă de a asculta și „simți” ce se întâmplă în pădure este următoarea: stai nemișcat așezat la nivelul solului așteptând ca respirația să redevină normală și pulsul să nu mai bubuie în urechi datorită mersului pe jos și a efortului după care rămâi nemișcat cu ochii întredeschiși fără a focusa privirea pe ceva anume, însă scanând zona cu privirea. Astfel, simțurile se concentrează pe auz și, surpriză, începi să auzi zgomote pe care nici nu bănuiai că există în jurul tău. Ultima fază este cea în care încerci să selectezi zgomotele produse de animale din multitudinea de zgomote naturale – vântul, fâșâitul crengilor, o creangă care se rupe și cade etc. Cu puțin exercițiu începi să deslușești păsările, săriturile abia auzite ale unei veverițe din creangă în creangă, frunzele care foșnesc ușor sub pașii unei vulpi sau a căprioarelor sau zgomotele mai pronunțate făcute de mistreți. Cu timpul, vei dobândi și acuitatea de a desluși și direcția din care vine zgomotul – pădurea e înșelătoare – și vei avea supriza de a „știi” cu câteva secunde înainte să vezi de unde vine o vulpe, un iepure sau un mistreț. Toate acestea se amplifică enorm noaptea când animalele devin mult mai active și ai senzația că ești în mijlocul activității nocturne furibunde.

Revenind la poveste, respirația și pulsul devenind mai liniștite auzul meu începea să înregistreze zgomotele pădurii și separat cele făcute de animale. După vreo oră am auzit un fâșâit și lovituri repetate în lemn exact deasupra mea. Am ridicat privirea și ceea ce a urmat a fost un adevărat spectacol. Am urmărit mai bine de o oră o ciocănitoare care se muta din copac în copac, neobosită, după reguli numai de ea știute, ciocănind de zor trunchiurile și făcând de fapt curățenie. În mai bine de o oră ciocănitoarea a acoperit o suprafață cam de 2.000 mp sărind din trunchi în trunchi și scotocind după paraziții cuibăriți sub scoarța copacilor. Și atunci am încercat să fac o socoteală simplă: câți metri pătrați de pădure curată o ciocănitoare într-o zi dacă în aproximativ o oră acoperă cam 2.000 mp!? Următoarea întrebare pe care mi-am pus-o a fost: câți metri pătrați de pădure ar putea curăța fiecare om dacă ar face asta măcar o zi pe lună din viața lui?