Sulf scump cât Clujul

Zilele trecute am făcut o drumeție de recunoaștere în Munții Călimani a unei porțiuni a drumului Mariei Tereza împreună cu gașca de la Tășu și fetele mele. Acolo se va desfășura în 16 august maratonul Via Maria Theresia care este un proiect Tășuleasa Social împreună cu Raiffeisen Bank. Peisaj minunat, oameni minunați, vreme minunată.

Dar am avut și ocazia să văd un „monument” al orgoliului, prostiei și „măreției” omului. În mijlocul acelei frumuseți numite Parcul Călimani stă mărturie o carieră de suprafață pentru exploatarea sulfului. Se spune că acolo trăiau și lucrau cândva 6.000 de oameni. Exploatarea sulfului e doar un eufemism deoarece nu s-a găsit suficient sulf pentru ca efortul de distrugere a unui munte întreg și a jumătate din efectivul de Pinus Cembra, o specie endemică pe care o găsim acolo de la glaciațiuni, să merite măcar din punct de vedere economic. Așa că au abandonat cariera și gata. Gata, adică:
– natura își va reveni acolo complet în drepturi abia peste 10.000 de ani;
– virușii vor apărea în cursul de apă din zonă abia peste 100 de ani; bacteriile, nici măcar nu se poate estima când; de pești și alte forme de viață nici nu mai povestim;
– costul acestei aventuri inutile se estimează că este egal cu suma cu care ar putea fi cumpărat Clujul cu tot ce se află în el.