Subliminal, motivațional – „Heirupism pionieresc”

Îmi permit să-l citez pe Dl. Pleșu:
„Dar nu toată această ţesătură de malentendu-uri mă irită cel mai mult. Iritantă este invazia de nestăvilit a unei noi limbi de lemn, cu gândirea de lemn aferentă. De multe ori, am impresia că nu vorbesc cu oameni vii, ci cu „dispozitive” „comunicaţionale”, cu roboţi de corporaţie, fără idei proprii, fără vocabular propriu, fără contur. Mi s-a întâmplat să primesc, în aceiaşi termeni, de o descurajantă vacuitate, şi propuneri să conferenţiez pe diverse teme: „Am dori să ne transmiteţi un mesaj pozitiv, inspiraţional. Vrem ca publicul să primească o infuzie de optimism, să devină mai „pro-activ”, vrem ca fiecare să-şi regăsească încrederea în sine, să creadă în succes, să nu se lase demobilizat de eventuale dificultăţi şi eşecuri!” Ceea ce mi se cere e un mic compendiu de heirupism pionieresc, o tacla veselă din speţa: „Nu dispera, viaţa merge înainte, e destul să vrei şi ai să poţi!”

Articolul Domniei Sale se găsește în întregime aici.

Fiecare rezonează cu un text sau un mesaj în felul sau. Eu, citind scriitura D-lui Pleșu mi-am adus aminte de mult mai multe „subliminale, motivaționale, pozitive, pro-activisme” și alte asemenea. Mi-am adus aminte, într-o ordine absolut întâmplătoare, de:
– conferințe și seminarii motivaționale și inspiraționale despre succes în viață, afaceri, mângâiatul câinilor și îmbrățișatul cămilei – subiectul până la urmă nu contează,
– conferințe și seminarii de afaceri, adevărate turnee de acest gen, în care 90 la sută din discursuri sunt pe același calapod,
– texte, cărți, citate, CD-uri, DVD-uri și audiobook-uri care ne învață să preamărim succesul, auto infuzia de optimism etc,
– broșuri, bloguri și website-uri triumfaliste în ale pozitivismului de orice fel – în număr nelimitat,
– „traininguri” (adică antrenamente), cercuri, clase și alte forme de organizare care să „ne învețe, pozitiveze și motiveze” fie prin dansul piticului, al buricului sau prin mângâiatul burții vecinului de „antrenament”,
– „networkinguri” de toate felurile, dimensiunile și culorile posibile,
– omuleți într-un bar la o bere care în loc să discute și ei firesc de fete, filme sau băieți o luăm grav pe ulei în aceeași direcție.

Lista continuă. Chiar în secunda asta cineva – un mic trăitor pe pământ cu acces direct la Iisus – se dă de ceasul morții să ne învețe ceva și să ne motiveze, iar fiecare dintre acești „motivatori” își găsește cel puțin o sută de „nevoiași în ale motivării” care să plătească taxa de intrare.

Genesis are o piesă genială, Jesus he knows me, iar câteva dintre versuri sună așa:
“I’ve been talking to Jesus all my life
Oh yes he knows me
And he knows I’m right
And he’s been telling me
Everything gonna be alright.”