Să presupunem că… – Două scenarii

Scenariul 1. Să presupunem că la mine în firmă voi face următoarele:
1. Măresc arbitrar veniturile angajaților fără vreo corelare cu performanța, creșterea/scăderea firmei, contextul economic, salariile din piață șamd.
2. Dau în fiecare vineri jumatate de zi liberă, declar ziua de lucru de 6 ore și pauza de masă de 2 ore.
3. Fac diverse și semi(ne)legale scamatorii financiare și acord diverse cadouri, gen tichete-cadou, etc.
4. Aduc un sobor de preoți tot la 3 luni să ne sfințească biroul, scaunele, computerele, zidurile, parchetul și mouse-urile și construiesc pe banii companiei și pe împrumut de la bancă o capelă unde să ne rugăm cu toții să ne fie bine.
5. Îmi asum toate responsabilitățile, mă transform brusc în cel mai iubit dintre pământeni, cel mai zâmbăreț, cel mai simpatic șef, cel mai permisiv, cel mai „trecător cu vederea” la greșeli, omisiuni, boacăne sau lipsă de punctualitate.
6. Angajez o armată de funcționari purtători de hărții care să se plimbe aferați și „ocupați” prin birou și reduc numărul de angajați direct productivi.
7. Premiile „de performanță” le acord în avans, cu un an înainte, presupunând că performanța va exista peste un an.
8. Reamenajez complet sediul companiei îngropând în mobilier și decorațiuni fancy tot profitul pe 1 an.
9. Împart toate dividendele de anul viitor încă de pe acum la toată lumea din firmă fără să mă gândesc la viitoare investiții în computere noi și performanțe, software updatat etc.
10. Plătesc furnizorii, în functie de cât de simpatici sunt, în avans și mai mult cu 40-50% decât face serviciul sau marfa lor, fără să negociez.

Ce obțin de aici?
1. Devin cel mai simpatic, generos și iubit șef de agenție de branding din România.
2. Toți dau buluc să se angajeze la mine, în fiecare zi e coadă la ușa mea, fiecare mai vrea ceva, are o cerință, o pomană de cerut, un favor.
3. Aud doar vorbe bune despre mine și agenție, scriu ziarele, blogurile, adică am un super PR pozitiv.
4. Într-un an dau faliment dacă nu mă împrumut la bancă, dar, nu mai pot să mă împrumut la bancă deoarece n-am cash flow, proiectele stagnează.
5. Clienții devin nemulțumiți deoarece agenția nu mai livrează la timp și la standardele cerute, performanța, creativitatea și eficiența lasă de dorit, prin urmare încep să plece și pe cale de consecință angajații deoarece nu le mai pot satisface cerințele.

Sau
Scenariul 2. Să presupunem că:
1. Organizez treaba să meargă brici, să fie respectate standardele de lucru, deadline-urile, costurile, bugetele, veniturile, cash-flowul și investițiile.
2. Deleg atribuții și responsabilități, acord încredere, libertate de expresie și creativitate, nu fac micro-management.
3. Mă ocup de clienții firmei la nivel strategic și caut alții noi în același timp.
4. Nu mă trag de ciorapi cu nimeni, îmi păstrez verticalitatea și valorile care mă conduc în muncă și viață, spun ceea ce cred.
5. Negociez cu furnizorii fiecare termen și leu astfel încât să eficientizez costurile și cash-flowul.
6. Țin cont de investiții, pun bani deoparte, nu cheltui și nu scot dividende decât în măsura în care nu afectează existența companiei.
7. Am în vedere în permanență implicațiile deciziilor mele pe termen scurt, mediu și lung.
8. Pun accent pe colaborare, echipă și responsabilitate.
9. Încerc în permenență să îmbunătățesc relația cu clienții, serviciile noastre, amploarea lor.
10. Respect litera și spiritul contractelor, Biblia oricărui furnizor de servicii și pretind același tratament egal.

Dar de aici ce obțin?
Nu e foarte sigur deși merită efortul, pe termen mediu și lung obțin credibilitate, atât în rândul angajaților cât și în rândul clienților și furnizorilor. Obțin rezultate, eficiență, idei, contribuție personală din partea echipei, echilibru, predictibilitate. Clar, nu obțin nimic spectaculos sau demn de publicat în ziare în fiecare săptămână. Nici nu-mi doresc. Am prea multă treabă ca să țin barca pe linia de plutire și pe direcția care trebuie ca să mă mai gândesc la „cum dau în ziare”, cât de „bine i-am zis-o ăluia pe care l-am combătut” sau la imaginea mea personală ultrapozitivă.

Iar asta nu mă face să fiu mai mult sau mai puțin ortodox sau protestant, mai clujean sau mai gălățean, mai balcanic sau mai austro-ungar. Mă face doar să fiu o parte a unui angrenaj bine uns creat de mine cu ajutorul unor oameni buni, organizat, eficient și responsabilizat care livrează rezultate atât pentru clienți cât și pentru angajați.