Pro bono sau pro bani pentru Stat

După cum știm unii dintre noi, ANAF și-a “tras” o nouă identitate vizuală ca urmare a unei -desigur – licitații, despre care am scris și eu aici.

Dar nu despre asta e vorba de data asta. Am citit o discuție pe facebook cu multe comentarii pe marginea unei postări despre calitatea îndoielnică a noii identități vizuale a ANAF. Fără discuție, rezultatul este demn de un butic de amatori. Între acele comentarii am observat de mai multe ori că aparea ideea de a munci pro bono pentru stat, în cazul acesta ANAF, dacă această instituție ar fi cerut-o unei agenții serioase, pentru a obține o calitate profesionistă a procesului și rezultatului.

Vreau să combat ideea de muncă pro bono pentru stat și uite de ce:
– statul e un client ca oricare altul;
– statul îmi ia banii de taxe lunar, ca oricărui cetățean sau firme;
– statul nu-mi acordă facilități, de ce le-aș acorda eu!?
– statul a dovedit în repetate rânduri că gestionează banii mei extrem de prost;
– statul și angajații săi sunt plătiți integral din taxele mele. De ce n-aș vrea o parte înapoi!?
– un proiect pro bono pentru stat nu-mi face portofoliul, activitatea și prestigiul profesional mai bogate;
– statul e o vacă de muls – pragmatic vorbind – așa cum se dovedește a fi pentru alții. De ce n-ar fi și pentru mine, cu treaba făcută la modul corect?
– patriotismul meu, al colegilor mei și al firmei nu se dovedesc astfel;
– statul colectează lunar banii mei însă pe ai altora nu. A se vedea cât TVA nu colectează conform propriilor date statistice.
– nu înțeleg deloc de ce Statul trebuie să aibă un regim special în raport cu munca unei agenții;
– Și nu în ultimul rând, pro bono se lucrează îndeobște pentru o cauză nobilă, iar statul este departe de a fi.