Politică. Afaceri. Branding personal.

În rarele cazuri când mă interesează politica examinez ceea ce se întâmplă prin prisma consultantului de brand, a designerului, a unui om de marketing și comunicare și a potențialilor votanți. Aflându-ne în plină campanie electorală am observat candidați, materiale publicitare, atitudini, discursuri și comentarii ceea ce m-a dus la câteva concluzii în ceea ce privește brandul personal, fie în politică, fie în afaceri. Am inclus aici și afacerile deoarece unii dintre candidați au un trecut de manageri sau oameni de afaceri. Cele câteva concluzii până la urmă au sublimat într-una singură, restul fiind detalii, derivate sau subsidiare acesteia. Sună ca un truism, dar este așa:


Un om nu poate fi altfel decât este.

Explicația este simplă. Fie că este politician, fie că este un om de afaceri, o persoană este grevată/ influențată și conturată de trecut și prezent: educație, mediu, credințe, valori, familie, prieteni, avere, realizări, eșecuri, dorințe, orgolii, complexe etc. Acestea nu pot fi separate de eul personal, în cazul unui politician, de exemplu, ar trebui să fie un extrem de bun actor astfel încât prezența sa publică (înfățișare, mimică, discurs, valori manifestate) să fie totalmente diferită de cea a omului din spatele politicianului. La fel și în afaceri. Ceea ce m-a dus la următoarea concluzie:

Brandingul personal nu poate schimba/ modela oameni/ personalități.

Și atunci, de ce atâta vâlvă în jurul acestei noțiuni de branding personal, de ce credința unora că pot fi puși în cea mai favorabilă lumină prin anumite activități de marketing/ PR/ comunicare!? Probabil că unora li se pare simplu să apeleze la un specialist spunându-i „fă-mă frumos, altfel, diferit, luminos și curat”. Este o abordare greșită și de asemenea este o abordare greșită din partea unui specialist să nu țină cont de persoană, așa cum am încercat să o definesc mai sus. A treia mea concluzie este:

Brandingul personal este (sau poate fi) de succes dacă ține cont în primul rând de potențialul persoanei respective.

În plus, activitățile și metodele de branding personal pot accentua aspecte, anumite laturi, pot ascunde unele defecte, pot atașa persoana de anumite cauze însă niciodată nu va putea „să-i pună în gură” ceva ce nu poate spune sau face în mod natural. Forțarea notei se simte, dacă nu se observă, iar acesta este principalul pericol care trebuie evitat. Un bun consultant de imagine al unei persoane publice, fie din zona politică, fie din zona afacerilor, va petrece în primul rând mult timp cu respectiva persoană pentru a afla și vedea cine este. Abia apoi va încerca să traseze linii de conduită în prezența publică și comunicare. Încă un aspect de obicei uitat: brandul personal se construiește în timp și nu în timpul campaniei electorale sau a unei campanii publice personală a unui om de afaceri. Trebuie puse bazele cu mult timp în urmă astfel încât respectiva persoană, în momentul în care decide să intre cu adevărat în spațiul public, să fie deja conturată ca brand.