Politica nu încape între preocupările mele decât din punct de vedere al marketingului, comunicării și comportamentului public. Ce constat este o evidentă lipsă de gândire structurată și pragamatică a prezenței și comunicării publice, la un nivel atât de jos și de neprofesionist încât tind să cred că strategia nu există și consilierii sunt toți niște lingăi fripturiști care țin de salariu.
E greu să spui, astăzi, ce anume e politică în politică și ce anume e marketing. Granițele sunt foarte laxe, largi, înguste, adaptabile sau uneori chiar inexistente. Politica e un domeniu în care trebuie să fii capabil de a perpetua schimbare și adaptare, rămânând totuși fidel unei anumite linii directoare.
Marketingul politic, în opinia mea, are legătură obligatoriu cu omul de pe stradă, votantul. Știu că am spus un truism însă încerc să definesc grupuri-țintă, așa cum marketingul FMCG, de exemplu, o face ca la carte: vârstă, grup social, venituri, studii, familie, obiceiuri de consum, prognoze, profesie etc. În politică, cel puțin teoretic, grupul-țintă este format din toți cetățenii. În realitate, doar o anumită parte a lor, 51% în mod ideal, rezonează cu mesajele politicienilor și îi propulsează spre scaunele funcțiilor la care aspiră. Sau nu. Ceea ce mă duce pe cale de consecință la strategia de comunicare, mesaje, medii, frecvența lor, adaptabilitatea și reacția la mesajele concurenței, co-branding (asocieri cu efecte pozitive) și multe altele.
Mai mult sau mai puțin, găsiți cele scrise până acum în diferite manuale de marketing sub o formă mai elevată, teoretizată și uneori doctă, numai bună de înnebunit studenții. Ce mă interesează pe mine azi este ce se întâmplă după ce o persoană sau un partid câștigă alegerile. Posibil să primesc critici acum și cele ce urmează să fie considerate cinice de către unii, naive de către alții, însă dacă aș fi consultantul (sau șeful) unei asemenea persoane sau partid le-aș spune ce să facă „post-coitum”, cel puțin pe durata mandatului:
- Există viață și după mandat.
- Încearcă să fii, măcar să pari, un „public servant” credibil.
- Votanții trebuie băgați în seamă și ascultați. Chiar fă-o, o dată pe săptămână, în biroul tău local sau altundeva. Nu uita să ieși pe stradă, fii om obișnuit. Nimeni nu mai crede în salvatori și eroi pe piedestaluri, toți vor, indiferent ce votează, un manager, un gestionar al unui segment din realitatea lor.
- Uită de populismele UTC-iste gen „mergem cu cizmele de cauciuc să scoatem camioanele din mocirla de la inundație”. Există servicii specializate pentru asta.
- Ia-ți consilieri adevărați, nu lingăi. Sunt puțini, dar există câțiva care sunt în stare să-ți dea peste mână dacă vrei să faci tâmpenii, chiar dacă sunt profesioniști mercenari și nu prietenii tăi.
- Nu uita că marketingul politic nu se face cu laptopul și powerpointuri sofisticate prezentate de teoreticieni, guru străini sau agenții de publicitate corporatiste care habar n-au de realitățile din țara asta.
- Dacă ești cumva printre aceia care decid asupra altor colegi, dacă să-i propulsezi sau nu, fă-le înainte de asta o evaluare la sânge. Uită-te inclusiv la fața și mimica lor, măcar să inspire încredere și maturitate.
- O vacă se mulge astfel încât să dea lapte, pe cât posibil, cât mai mult timp. Orice țăran cu o vacă în grajdul din ogradă poate să-ți spună adevărul ăsta simplu.
- Asumă-ți greșelile. Și tu ești om. Uneori chiar poți să-ți orchestrezi singur câteva greșeli.
- Dacă faci lobby pentru ceva, fă-o în așa fel încât să câștige toată lumea câte ceva.
- Bijuteriile ostentative te costă o grămadă de bani și cel puțin un procent în minus în sondaje.
- Nu-ți cumpăra o mașină mai scumpă decât un VW Passat sau Ford Mondeo, eventual second-hand. Uită de Mercedes S-Klasse și alte năzbâtii mai scumpe de 10-15.000 euro.
- Nu cumpăra proprietăți ieftine pe numele soție, tatălui, mamei sau mătușii.
- Declarația de avere să fie abosolut curată și perfect credibilă pe toată durata mandatului.
- Fără surse „alternative” de venit, cel puțin nu vizibil, documentabil.
- Lasă fondurile europene pentru firma vărului tău în pace.
- Îmbracă haine decente, dar deloc ostentative, fără branduri vizibile. Nu schimba garderoba o dată pe lună după cum bate moda pe Rive Gauche sau cum se vede la Fashion TV.
- Nu circula cu mașină de lux înregistrată pe nuștiucare firma care se va dovedi că e a unui sponsor politic sau mai rău.
- Vacanțele scumpe și dese sunt înterzise.
- Vorbește corect, învață engleză. Dacă nu știi, ia-ți profesori.
- Fii calm, zâmbește, stăpânește-ți accesele de nervi, furie sau indignare. Publicul care te-a votat se așteaptă să aibă un conducător, nu o persoanp care se aprinde și se stinge după cum îi dictează umorile sau problemele cu amanta.
- Ai grijă de co-branding. Dacă ești văzut în compania unui interlop sau a unei persoane pătate de diverse „probleme” politice, economice sau juridice, ai încurcat-o. Cel mult vei reuși să transferi din respectabilitatea ta acelei persoane, și nu invers.
- Sprijină la modul real cauze comunitare: mediu, integrare socială, conservarea monumentelor istorice, voluntariat. Alege una și mergi pe ea.
- Dacă contribui la vânzarea unui bun al statului sau la achiziția de servicii pentru stat fă-o în așa fel încât să poți demonstra că există un câștig real sau măcar o economie de resurse sau bani.
- Sarkozy sau Berlusconi sunt recunoscuți pentru băscăliile și „spiritele” lor. Și, ce-au rezolvat cu asta?
- Construiește ceva, lasă ceva după tine, nu pământ pârjolit.
- Zâmbește, nu costă nimic.
Lista ar putea continua până la nivelul unui manual, cu nuanțări diverse și adaptări în funcție de persoană, partid și situație, însă ideile principale rămân. Reamintesc una, poate cea mai importantă: Există viață și după mandat.
Opiniile mele au trei surse de inspirație:
- Experiența întâlnirii cu doi politicieni diferiți destul de vizibili care mi-au solicitat sprijinul și sfatul. Nici în ziua de astăzi nu știu de ce, pentru că după o discuție de două ore cu fiecare în parte mi-am dat seama că doresc tot ei să vorbească, nu ascultă nimic și vor face tot cum îi taie capul, deci rolul meu care ar fi trebuit să fie!? Duhovnic? Așa că am refuzat politicos.
- Experiența marketingului și brandingului în FMCG care se aseamănă foarte mult cu cel politic.
- Peisajul public.