Orașul mort. Brand.

Cine e umblat cât de cât prin Cluj știe că vara orașul e la fel de liniștit (sau mort) ca Bistrița sau Zalău. Explicația e simplă, au plecat studenții. Fără ei, viața, forfota, culoarea, aglomerația și banii Clujului se împuținează considerabil. Ceea ce mă duce cu gândul la o concluzie destul de supărătoare, și anume că fără studenți orașul nu prea înseamnă nimic. Înseamnă că, totuși, deși se spune că este al doilea (sau al treilea) oraș din țară, că este capitala Transilvaniei, că avem nuștiuce economie debordantă și duduitoare aici, n-avem de fapt decât foarte puține.

Se pare că totuși nu există suficienți oameni vii și cu suficienți bani, și firme și afaceri prin consecință, care să țină orașul viu, în lipsa studenților. Dacă mai punem la socoteală și dispariția din peisajul economic și social al Ursus, Napolact (relocat la București), moartea clinică a Clujanei, dispariția celor mai multor companii productive (Libertatea, de exemplu), constatăm cu ușurință că firmele de software și servicii financiare care se mișcă cât de cât nu reușesc să anime orașul prin intermediul taxelor locale, a angajaților lor și a banilor de cheltuială ai acestora. În rest, pace și bucurie, vorba mea, că de investiții și firme productive nu prea aud nimic, așa cum, spre exemplu aud despre Alba și Sebeș care se umple de firme care produc bunuri de toate felurile.

Un oraș care este viu 6 luni pe an datorită vizitatorilor săi temporari – studenții – este de fapt mort sau în cel mai bun caz în moarte clinică.

Ca un om și ca firmă pragmatic și direct interesați în bunul mers și dezvoltarea economică a orașului datorită profilului nostru specific de activitate nu pot decât să constat, din nou și dintotdeauna, că statistic marea majoritate a clienților noștri sunt fie din București, fie din Alba, Satu Mare, Baia Mare, Bistrița, Iași, Brașov șamd. Ceea ce pentru noi înseamnă că orașul este mort de 18 ani de când punem umărul la construcția brandurilor. Desigur, reachul nostru a fost și este național însă orice student din anul întâi de la marketing sau economie știe că brandurile se construiesc în medii economice profitabile și concurențiale. De preferință cele care produc ceva, acestea sunt motorul veritabil al economiei. Ori, unde nu prea se produce nimic, nu este concurență și nu prea ai ce branduri să construiești, sau logica mea este greșită!?

De altfel, dacă e să fim corecți până la capăt, singurul oraș realmente viu și în mișcare este Bucureștiul. Ce s-ar întâmpla dacă brusc Bucureștiul n-ar mai avea studenți? Mai nimic, câteva baruri și cafenele și-ar încetini motoarele, câțiva proprietari de apartamente n-ar mai avea chiriași și cam atât. Produsele și serviciile, banii care circulă în București rămân la același nivel care să asigure sângele care ține orașul în mișcare. Motivația de altfel este simplă și pornește din modul de structurare și funcționare a administrației în România, dar asta este altă poveste care nu-și are locul aici. La fel, nici  discuția despre administrațiile locale nu-și are rostul, atâta vreme cât rând pe rând tot ce a fost productiv în oraș s-a închis, iar ultimele companii sau branduri locale cu impact național fie s-au relocat, fie s-au închis, fie și-au redus motoarele.

Totuși, la Cluj e fain, dar asta din alte motive. Și ar putea fi mult mai fain. Brand de oraș? Pentru ce!? Eventual, poate, cine știe, pentru o strategie de dezvoltare de viitor. Pentru azi și mâine însă nu.