Nu-ți dau o palmă dacă ești altfel

Discutam astăzi cu cineva despre diversitatea oamenilor, a opiniilor și a felurilor de a-și trăi și privi viața, atât în context social cât și de afaceri. A fost o discuție lungă, atât teoretică cât și practică deoarece era legată de un proiect de amploare care implică în special luarea în considerare a factorilor sociali, a motivațiilor oamenilor de a acționa în raport cu alții, trecând peste simple motivații de cumpărare a unui produs sau serviciu. A fost o discuție lungă și foarte instructivă, așa cum îmi plac mie să fie poveștile cu oamenii. Adică un real schimb, de substanță.

Ocazie cu care mi-am amintit de o idee care m-a ghidat întodeauna și anume că nu poți da o palmă cuiva, oricui, pentru simplul fapt că e altfel în gândire, comportament și acțiune atâta vreme cât se păstrează respectul și nu se depășesc barierele bunului simț elementar. La fel, nu poți pretinde cuiva să se schimbe radical, iar dacă nu o face să acuzi persoana sau să aplici corecții intenționate, pentru simplul fapt că diferă de imaginea a ceea ce dorești tu să fie. Valabil atât în relații personale cât și în cele de afaceri.

De cele mai multe ori când am întrerupt relații contractuale am făcut-o din motivele enumerate mai sus, uneori cu „dureri” la buzunar, portofoliu și uneori chiar în suflet, însă invariabil fără părere de rău. Cred că ține de un anumit savoire-faire, principii și reguli în viața personală cu repercursiuni directe în relațiile contractuale. Nu poți fi două persoane diferite: unul în afara afacerilor și altul în viața profesională. Altfel, poți fi bănuit de schizofrenie. Pricep tot mai mult că relațiile mele personale și contractuale au fost aproape întotdeauna de lungă durată și angajament, cu implicare adeseori peste spiritul și litera contractului, tocmai datorită opțiunii personale de a fi și gândi în acest fel.

Gânduri de început de an, foarte concrete, dobândite după mulți ani de interacțiune și experiențe pozitive și mai ales negative cu oamenii. Gânduri pentru care trebuie să le mulțumesc câtorva oameni, unii care îmi sunt speciali și acum, alții care au devenit „ne-speciali” datorită acțiunilor și gândurilor lor, dar pe care însă nu o să-i amintesc aici.