Nu avem loc de depozitare!

Înainte de anul 2000 Branzas a participat la 2 concursuri organizate de Fundația Română pentru Design. Premiile pe care le-a luat atunci au vizat eficiența design-ului, certificată prin rezultate tangibile: cifrele de vânzări, evoluția lor, corelarea cu celelalte eforturi de marketing și vânzari etc. După aceste 2 concursuri am considerat că putem lua o pauză lungă. Unul dintre premii a vizat eficiența designului pentru brand-ul Ursus confirmată la acea dată de recordul absolut de vânzare în industria berii din România: 1 milion de hectolitri într-un an. A fost un proiect la care au “trudit” zeci de oameni timp de câțiva ani și pe care l-am documentat în câteva zeci de pagini pentru respectivul concurs.

Destul de multă lume ne-a „acuzat” de atunci că nu participăm la concursuri de design, packaging, identitate de corporație, etc. Privind retrospectiv în cei 17 ani de consultanță de brand și design le-am dat dreptate, într-adevăr proiectele noastre nu au participat la niciunul, în afara celor înscrise direct de către clienții noștri. Există câteva motivații simple pentru care noi nu suntem participanți:

1. Concursurile sunt organizate ca o afacere. Ori, o afacere ca să fie eficientă trebuie să scoată profit, în cel mai scurt timp, repetitiv. Prin urmare, multitudinea de proiecte supuse jurizarii în cadrul unui concurs, mai ales internațional, trebuie „digerate” și înțelese într-un timp foarte scurt de către jurii, ceea ce duce la comprimarea timpului necesar înțelegerii  proiectelor.  De aceea consider că este relativ imposibil să „judeci” un proiect realizat pe parcursul a câteva luni, cu implicații majore în piața respectivă și cu participarea masivă a consultanților, design-erilor, writer-ilor, dtp-istilor cât și a specialiștilor și reprezentanților clientului.

2. Concursurile iau în considerare brief-urile și prezentarea repectivelor proiecte, rareori sunt examinate toate demersurile, contextul și implicațiile, de exemplu socio-culturale, care au determinat acel proiect, în afara strategiei de brand, comunicare, marketing sau design. Concursurile internaționale mai ales cred că au o lipsă majoră, cea a lipsei de perspectivă în cadrul contextului deoarece membri juriului nu au nicio informație și „simt” al zonei socio-culturale din care provine proiectul.

3. Personal, nu am simțit niciodată nevoia „confirmărilor” unor jurii, fie ele și internaționale și formate din nume sonore sau profesioniști în domeniu. Îmi sunt  suficiente succesul proiectului sau brandului și mulțumirea clientului. Consider cea mai mare realizare, de exemplu, atracția pe care o exercită un ambalaj la raft, informația corect și ergonomic prezentată într-un material al unei companii sau un standard de identitate foarte bine realizat astfel încât „proprietarii” brandului îl utilizează cu maximă ușurință, corectitudine și eficiență.

4. Este mult mai challenging concursul zilnic cu noi înșine cu atât mai mult cu cât nu vizăm premii, în afara celor menționate și pe care le repet: succes la raft, informație corectă și eficient prezentată, strategie adaptată pieței și nevoilor, client mulțumit.

5. Preferăm challenge-ul pitch-urilor, chiar dacă pe unele le pierdem deoarece sunt un adevărat concurs de wrestling cu 2 arbitri: clientul și consumatorii/ stakeholderii.

6. Nu avem un loc în companie în care am putea depozita diplomele și premiile deși ocupăm un etaj întreg într-o clădire de birouri.