Noua agendă publică

Constat că opinia publică, neorganizată sau constituită în diverse tipuri de organizare de tip ONG începe să își facă auzită vocea pe diverse paliere de interes public general. Enumăr aici doar câteva:
– exploatarea resurselor;
– mass-media;
– stat de drept, lege și constituție;
– drepturile animalelor;
– mediu;
– sănătate;
– administrație;
– cheltuirea fondurilor publice;
– relația Statului cu cetățeanul;
– fonduri europene;
– regionalizare și descentralizare;
– un alt fel de a înțelege și a face politică.

Vocile și protestele sunt masive comparativ cu ceea se întâmplă până nu demult când toată agenda era ocupată de politică, dezvăluiri și cancanuri. Astăzi, vocile care se aud nu mai au nicio legătură cu politica, au legătură cu traiul zilnic, legea, regulile care nu există sau nu se aplică, administrație, modul de a (nu) face politică. Deschiderea a fost făcută în principal de protestele masive în legătură cu Arafat și SMURD, continuarea fiind protestele în legătură cu Roșia Montană. Interesant de semnalat este că indiferent de subiectul ridicat la nivel public, cei care sunt portavocea acestor subiecte se feresc – ba mai mult chiar precizează de multe ori – că demersul lor nu este unul politic. Separat de aceste proteste de stradă care angrenează zeci de mii de oameni, regăsim în toate mediile de comunicare oameni sau organizații care sunt tot mai verbale pe subiectele lor de interes. Este foarte clar că în conștiința publică se produc modificări importante. Reflecția acestor modificări este dată de trei aspecte principale observabile în spațiul public:
– primul, lipsa de teamă, frică, reținere, timiditate sau alt factor de acest gen;
– al doilea, subiectele abordate;
– al treilea, toate subiectele, revendicările, doleanțele sau nemulțumirile au legătură directă cu statul, inclusiv subiectul „mass-media”.

E complicat de tras în acest moment o concluzie însă este foarte clar că începutul a fost făcut către o agendă publică ocupată cu predilecție de problemele zilnice sau de perspectivă a oamenilor. Ar fi hazardat de spus încă ceva despre coagularea reală a societății civile sau a comunităților însă semnele sunt clare în această direcție. Concluziile ar trebui să se regăsească la cei care fac și vor face politică în continuare, iar una dintre ele este mai multă administrație, competență și profesionalism și mai puțină vorbărie politică fără valoare.