Leadershit(p).

Nu știu dacă sunt doar ghinionist sau lumea înconjurătoare este așa cum este, oriunde întorci capul.

Ceea ce văd sunt mii de așa-ziși lideri. Lideri toxici, atât pentru organizațiile și angajații lor, cât și pentru parteneri și furnizori. Când întâlnesc un lider care este inteligent, care vorbește normal, umil, empatic, lipsit de aroganță, care are grijă să aibă relații bune atât în cadrul organizației lui, cât și cu lumea exterioară, mă simt binecuvântat de Dumnezeu. Asta pentru că acest lucru este extrem de rar.
Norma este: fii brutal, arogant, „cool”, superficial, viclean, urmează-ți doar agenda personală. Nu plăti bine și la timp. Ceartă-te tot timpul. Nu trebuie să ai încredere în nimeni. Cumpără-ți cea mai elegantă mașină și cele mai în trend haine. Fii mereu pe primul loc, indiferent de ce trebuie să faci sau de cât de mult ai greși cu asta. Dacă este necesar, linge orice broască păroasă în… Disprețuiește pe toată lumea. Trișează. Minte. Schimbă-ți întotdeauna părerea și acțiunile după cum bate vântul. Viața este scurtă, ia tot ce poți mânca. Munca grea, simplitatea, ingeniozitatea, creierul și educația sunt pentru fraieri.

Paradoxul este că acest tip de lideri proliferează, mass-media îi venerează și aproape că nu cad niciodată din pozițiile lor. Cele foarte puține exemple de îngeri căzuți nu sunt suficiente pentru a demonstra contrariul. Poate că doar de asta ai nevoie în leadership. O foame nesatisfăcută și o nevoie permanentă de a-ți hrăni ego-ul. Ca rechinii.

Ajung la concluzia (mea): Nu le pasă de nimeni și de nimic. Pot face asta pentru că nu au educație, cultură și principii. Aceste 3 „lucruri” le primești mai ales de la familia ta, parțial de la școală și unele dintre ele citind. Dar cel mai mult le primești dacă ai un suflet.