La vremuri noi, oameni noi.

Departe de mine să fac politica vreunui partid sau candidat. Nu am mai scris despre comunicare în politică și în administrație de ani de zile, pur și simplu nu am simtit nevoia, însa acum cred ca e un moment crucial pentru ambele părti ale eșichierului politic.

Pe de-o parte avem gașca celor care au câștigat în siajul Dlui Johannis, care se află și la guvernare. De cealaltă parte avem marele pierzător, PSD, nu Dna Dăncilă, nu Dl Dragnea. PSD. Un PSD care pierde teren de la finalul mandatului Dlui Năstase culminând cu înfrangerea de la Europarlamentarele și Prezidențialele din 2019. O înfrangere, de altfel, deloc neașteptată, în ciuda rezultatelor de la alegerile generale precedente Dar nu despre cauzele câștigului unei părți și a pierderilor celeilalte îmi propun să vorbesc. Din principiu, pe mine mă intereseaza viitorul. Trecutul a fost, prezentul e acum și trebuie fructificat, viitorul e incert dar cel puțin teoretic are potențial dacă facem ceea ce trebuie.

Eu spun că ne aflăm într-un moment bun. Este momentul în care câștigătorii au posibilitatea să dovedească tuturor ca își merită pozițiile în care au fost investiți, și trebuie să o facă repede, începând cu Dl Johannis și continuând cu Dl Orban și guvernul său. Altfel, vor intra pe un făgaș al dezamăgirii generalizate, după investirea disperată de către populație și diaspora a acestui vot impotriva PSD-ului. Si va fi nasol. Va fi nasol, fie-mi iertată exprimarea colocvială, deoarece fondul acestui vot a fost împotriva unui trecut și a unor personaje aparținând acestuia, a fost un vot împotriva unui fel de a vedea viața și lucururile și nu a fost deloc un vot pentru Dl Johannis sau PNL. Subliniez, a fost un vot decisiv și disperat impotrivă. Un vot al unor oameni care au simțit că nu au altă alternativă sau șansă de scăpare. Exact ca un animal speriat prins în colț care face ultimele gesturi disperate și curajoase ca să scape din capcană. Pe acest fond câștigătorii trebuie să dovedească repede că știu ce au de facut, că fac și că au rezultate. Nete, palpabile, concrete, nu vorbe politicianiste, fără a se prevala de ”greaua moștenire”. În paranteză fie spus, îmi pun problema dacă au realmente cu cine să purceadă la treabă, având în vedere bazinul extrem de îngust de oameni competenți dispuși să se amestece în zoaiele aparatului de stat, fie la București, fie în teritoriu. Acest lucru este valabil și pentru PSD, s-a vazut în ultimii ani cu ce persoane competente au defilat. Încheind paranteza, chiar dacă au plecat românii din țară cu milioanele, sigur mai sunt câțiva care se pricep la construcție – și nu la politică – și care merită angrenați în acest efort. Revenind, nu cred că cineva dintre actualii beneficiari ai votului popular își dorește să înceapă să încaseze pietre în cap, așa cum a facut-o PSD-ul, datorită dezamagirii populare sau a perpetuării unor metehne vechi de când e lumea, ca să nu spun altceva.

Daca luăm acum la purecat PSD-ul, e practic la pământ. Cred ca mai jos de atât nimeni nu-și putea închipui că poate ajunge. Înfrângerile succesive, lipsa unor persoane credibile și ancorate în actualitate în primul eșalon (dimpotrivă!), votul masiv al diasporei impotrivă, adresabilitatea partidului cu precădere către votanții cu studii medii, pensionari, mediul rural și cei cu venituri mici (inclusiv asistați sociali și someri) fac din PSD un partid în corzi, fără viitor, chiar dacă Dna Dăncilă a adunat ceva peste 30% din voturi. Menținerea partidului în aceasta zonă a votanților va face din el un partid sortit cu totul pieirii, deoarece aceste segmente cumulate scad de la an la an. Vor fi tot mai puțini pensionari speriați proveniți din vechiul regim, tot mai puțini oameni săraci în mediul rural și tot mai puțini oameni fără studii sau cu studii medii. E pur și simplu mersul lumii la care România se racordează încet dar sigur, recuperând parțial handicapuri față de Europa. Mai e mult de detaliat pe această temă însă ideea de bază e simplă: fără reinventare PSD-ul moare. În tot răul și un bine, zice o vorbă din bătrâni. Dacă tot se află la pământ, dacă tot mai greu își găsețte adresabilitate și susținere înseamnă că e timpul să se reinventeze. Ar putea începe prin a atrage altfel cadre de partid, conducători și oameni care să iasă în față. Dacă ar fi să mă exprim după cum se exprimă mulți în jurul meu, citez aproximativ, PSD e un partid condus cu o mentalitate de vătafi, compus din foști aprozariști, chelneri, foști UTC-iști, foste cadre din eșaloanele inferioare ale PCR, informatori și securiști de toate felurile și care se adresează pensionarilor, sărăntocilor, leneșilor, șomerilor și săracilor cu duhul. Nu dați cu pietre în mine (pianist), eu doar am reprodus ce am auzit. În termenii mei de specialitate, PSD are nevoie de rebranding din temelii, prin regândirea produsului (doctrina), a targetului (obiective politice), a consumatorilor (membrii, simpatizanții și votanții), forța de muncă și politica de personal și nu în ultimul rând a poveștii care trebuie să o spună de acum încolo. Nu e ușor deloc să te debarasezi de percepția de partid de vătafi și lingăi a căror singure abilități au fost capacitatea de rezistență la intemperii, șmecheria otomană și pupatul fiecărei mâini (sau altceva) care trebuie. Nu că aceste caractersitici le-ar aparține în exclusivitate, ba din contră.

La vremuri noi, oameni noi. E nevoie de ei, atât de partea câștigătorilor cât și de partea învinșilor. Primii, pentru a reuși și a demonstra că își merită locul, investitura populară, încrederea și că votul pentru ei n-a fost doar o altă vorbă goală. Cei din urmă, pentru a renaște și a contribui cu ceva în societate și a face inclusiv opoziție, căci nimeni nu cred că își dorește din nou un partid unic și un conducător iubit. Spun din nou că suntem într-un moment bun, un moment în care există șansa ca apele să se limpezească.

La vremuri noi, oameni noi cu obiceiuri noi, mai bune.