În atenția studenților, cu drag.

În fiecare an, în luna mai și iunie sunt bombardat de chestionare, întrebări și cereri de a-mi exprima opinia profesională asupra unor subiecte care se regăsesc (și se vor regăsi) în lucrările de disertație ale studenților. Desigur, sunt onorat, la fel cum sunt onorat când sunt invitat să țin un curs sau seminar la facultate, atât studenților la licență cât și celor de la master.

Până acum însă nu am răspuns decât la două asemenea cereri, unei studente românce care studia la Londra și uneia din Cluj. De ce am răspuns celei de la Londra:
– în primul rând și-a formulat tema lucrării scurt și la obiect, făcându-mă să înțeleg ce urmărește și contextul;
– a trimis cuprinsul și rezumatul lucrării;
– a explicat cum și unde anume va folosi răspunsurile mele, precizând și că le va utiliza doar ca citat și pornind de la ele va dezvolta mai departe;
– a formulat un număr rezonabil de întrebări astfel încât să nu-mi consume câteva zile din viață pentru a răspunde;
– a formulat întrebările foarte precis și clar, cerând răspunsuri pe măsură;
– a trimis întrebările în ianuarie, cu rugămintea de a răspunde până în martie.

Și, de ce am răspuns celei de la Cluj:
– în principal, coordonatele „colaborării” cerute de ea coincideau cu cele de mai sus;
– în plus, a dorit să poarte o discuție cu mine de maximum 30 de minute pe baza răspunsurilor mele, pentru a clarifica sau dezvolta anumite aspecte.

Și totuși, de ce am răspuns doar acestor doi studenți? Deoarece atitudinea și abordarea lor denotă că sunt serioși și interesați.