Ieftin.

Chiar şi în aceste timpuri în care umblăm cu toţii după ieftănituri şi tocim netu’ după cea mai bună ofertă gen “maşină nouă, fiabilă, frumoasă, brand bun, dotări bune şi cel mai important, ieftină plus discount”, din păcate tot nu prea se găseşte aşa ceva. Nici programatori buni, nici designeri buni, nici manageri valoroşi cu experienţă în spate.

Ieftin a fost întotdeauna fie:
1. Un produs sau serviciu prost, incomplet sau cu vicii acunse sau

2. Cineva care e în foame, faliment sau n-are altceva ce face decât să se vândă ieftin de tot neavând experienţa sau skills-uri bine dezvoltate. Însă şi aici e cu schepsis, cei care ajung în foame înseamnă pe undeva că tot este un bai cu ei.

Iar cine crede că poate delega un act managerial unuia fără experienţă dar ieftin sau angaja un furnizor de servicii profesionale care nu-şi plăteşte cât de cât onorabil oamenii (lucru care de altfel se reflectă în preţ) – chiar şi în România, trăieşte complet pe alta lume, o lume în care crede că dacă apasă cu degetul pe un app şi totul se întamplă instant şi fara costuri, atunci musai e la fel şi cu omuleţii care-şi pun mintea, experienţa şi timpul la contribuţie.

Iar discounturile, pfff, alea-s pentru cârpele de la magazinele din mall-uri care nu mai ştiu ce să facă cu stocurile şi bagă “pâna la 90% off”. Cârpe care oricum sunt de o calitate îndoielnică şi le arunci după a cincea spălare. Eu am nişte cămaşi albe de la un brand (nu fac reclamă) care mă ţin de ani de zile impecabil. E drept ca n-am dat 70 de lei pe bucată. Şi mă rog frumos, de ce ar face cineva discount, mai ales pentru servicii profesionale!? Clientul e cumva tata, mama, fratele, matuşa sau prietenul din copilărie al furnizorului!? Eventual dacă primeşti volum şi ritmicitate de comenzi pe un timp mai îndelungat atunci da, se poate discuta. Se cheama că tu clientule faci un favor şi el furnizorul la fel. Altfel… ca în filmul ăla cu Tom Cruise: “Show me the money”.

Obsesia asta a ieftinăturii îi va duce pe mulţi la sapă de lemn. Cel mai bun exemplu e la Stat unde funcţionarii care fac toată treaba pe la ghişee şi prin birouri (nu vorbesc aici de şefii cu îndemnizaţii babane) sunt plătiţi ceva peste limita rezistenţei lunare. Şi te poţi astepta la ceva bun de la ei? Pe bună dreptate nu. Eu unul chiar nu le mai bag de vină. Iar firme care să presteze ieftin, repede şi bine sunt gârlă pe piaţă. Cică. Da’ oamenii ăia ce îmbracă, mănâncă, beau, şi fumează!? Aer !?