Hai să o mai bifăm și pe asta – Training pe bune reloaded

Scriu din nou despre training pornind de la o constatare personală și un scurt schimb de idei online avut cu un bun prieten.

Constatarea pornește de la vizualizarea a sute de imagini – de preferință „live”, fierbinți, neapărat să surprindă momentul –  postate pe Facebook și în general în social media de la diverse seminarii unde aproape invariabil toți participanții butonează fie un laptop, fie un smartphone. Am tras concluzia – poate greșesc – că interesul pentru subiectul evenimentului și pentru speaker este ideobște redus, iar participarea este ori un fel de obligație de serviciu, ori o bifare a participării pe agenda socială a fiecăruia. Un fel de „merg să fiu văzut”. Nefiind familiar cu genul acesta de seminarii, nici ca participant uzual, nici ca speaker – în general mă cam feresc de astfel de evenimente, dar asta este o altă poveste – am încercat să descâlcesc fenomenul. Prietenul de care aminteam mi-a explicat simplu: multe companii își bifează nevoile de training ale angajaților plătind participarea la astfel de evenimente/ seminarii standardizate. Mi se pare o aruncare în vânt a fondurilor alocate, de dargul bifarii în scripte a realizării încă unui obiectiv. Formal și fără utilitate imediată sau pe termen mediu.

Mult mai utile mi se par trainingurile dedicate, „tailor-made”, realizate cu specialiști practicieni din domeniu, pe baza unui minim audit inițial de training. De ce acest audit inițial!? Pentru că speakerul să-și customizeze programa de training după ce află care sunt necesitățile și obiectivele reale ale companiei sau brandului în raport cu angajații. Despre subiect am mai scris si aici.

Necesitățile de training, în unele companii, sunt precizate undeva, fie la nivel de departament, fie la departamentul de resurse umane. Să zicem că, uneori, fac parte din pachetul oferit angajaților. De cele mai multe ori însă problemele se detecteză văzând și făcând, apărând astfel, clar și fundamentată, o necesitate de îmbunătățire sau dobândire a unor cunoștințe. Un exemplu, o companie multinațională prezentă în România mi-a cerut să susțin seminarii și traininguri cu middle managementul pentru a le îmbunătății – surpriză – „skillsurile” de a face prezentări interne și către parteneri externi, asta după ce managementul companiei a asistat la una din prezentările mele pentru un proiect Branzas. Ce s-a întâmplat de fapt!? Managementul știa, oarecum, că acele prezentări ale companiei sunt hai să spunem cum nu trebuie – după spusele lor lungi, plictisitoare și nerelevante. Având un exemplu în față și-au dat seama că se poate și altfel. Este un bun exemplu de învățare reactivă însă este de preferat ca o dată o problemă detectată intern să i se caute în mod activ soluția. Presupun – poate corect – că dacă managementul acelei companii n-ar fi asistat la prezentarea mea, nu ar fi avut inițiativa să găsească un practician pentru training, problemele prezentărilor lor rămânând în suspensie.

Merită subliniat încă o dată faptul că o programă de training customizată pe nevoi reale și concrete este mult mai eficientă decât trimiterea „in bulk” a angajaților la diverse forme de seminarii publice.