Exercițiu de comunicare: Salvați Roșia Montană vs RMGC și ce urmează

Am mai scris despre exercițiul de comunicare al ambelor „combatante” aici pe blog de 4 ori: 1, 2, 3, 4. Foarte multe nu mai sunt de spus, am impresia că suntem în momentul în care mai sunt de parcurs acei ultimi 100 m până la deznodământul final. Cred că ce urmează după aceea este la fel de important ca rezultatul demersurilor celor două. Adică,

1. Salvați Roșia Montană obține aprobarea stopării proiectului minier. Categoric, va fi o victorie sărbătorită cu surle și trâmbițe de către toți militanții și partizanii conservării resurselor, patrimoniului și a naturii. Important este că o asemenea decizie va da un imbold major tuturor activiștilor pentru mediu, iar guvernul actual și cele ce vor urma se vor confrunta cu noi proteste contra acestora sau a corporațiilor/ investitorilor implicate în proiecte delicate din punct de vedere mediu și patrimoniu. Această potențială victorie va fi considerată un vârf de lance de către organizațiile non-profit care vor prinde curaj, mult mai mult decât până acum. În general, vocea civică a unui grup important din populație, mă refer la 25-40 de ani în special, va avea mai mult curaj să devină publică, să se subscrie cu mai mult curaj și forță inițiativelor ONG-urilor.

2. Proiectul minier primește aprobarea finală. În acest caz se va deschide cel mai probabil cutia Pandorei, dându-se mult mai ușor cale liberă celorlaltor proiecte controversate de exploatare a resurselor cu implicații majore în mediu, de la exploatarea pădurilor până la adoptarea/ legalizarea unor substanțe periculoase. Victoria RMGC va produce probabil proteste masive în primă instanță, in situ și prin mijloacele de comunicare, însă nu este deloc de neglijat factorul de blazare care poate fi indus astfel în rândul ONG-urilor și activiștilor.

Impas de comunicare. Momentul de acum, din punct de vedere comunicațional, este propice în special celor de la Salvați Roșia Montană date fiind condițiile actuale, incluzând aici cererea de introducere a sitului pe lista UNESCO. RMGC nu prea mai are ce să comunice, orice fel de mesaj public utilizabil a fost practic epuizat. Prețul acțiunilor și al aurului au devenit subiecte delicate. Campaniile de informare și publicitate nu-și mai au rostul, ar fi bani aruncați pe ferestră, nu ar mai avea ce mesaje să propună, mai cu seamă că ar veni în momentul în care SRM cere nici mai mult nici mai puțin salvgardarea sitului prin protecția UNESCO.

Pe de altă parte, în cazul avizului favorabil pentru RMGC, Guvernul și instituțiile implicate vor avea de justificat și comunicat decizia. Greu și complicat de gestionat.

Cred că suntem în fața unei decizii politice cruciale care, oricare ar fi ea, ar schimba semnificativ modul și intensitatea angrenării societății civile în viața comunității și abordarea statului și corporațiilor față de acestea și proiectele de exploatare delicate pentru mediu. Posibil, una dintre cele mai importante decizii politice din România după Constituție.