Exercițiu de comunicare: RMGC și „Salvați Roșia Montană”

La data și ora la care am început să scriu această analiză petiția „Salvați Roșia Montană” a fost semnată de 45.984 persoane. Spre deosebire de aceștia, acțiunea „Salvați pădurile virgine” inițiată de WWF a strâns în aproximativ 2 luni 100.000 semnături și azi 06.12.2011 a anunțat cu mândrie că în 12.12.2011 se va semna protocolul cu Ministerul Mediului pentru protecția pădurilor virgine din România, acestea fiind evaluate în suprafață de 250.000 ha. Îmi pun, firesc, întrebarea, cum se face că protestul de salvare a Roșiei Montane împotriva unui proiect care se va desfășura pe 1.500 ha (conținând vestigii arheologice) și cu o miză mult mai mare decât cea a pădurilor virgine a strâns mai puțin de jumătate din semnăturile necesare salvarii pădurilor, iar Ministrul mediului, dl Laszlo Borbely, semnatarul protocolului de protecție al pădurilor virgine lasă să se înțeleagă că proiectul RMGC va primi avizul de mediu!?

Ce face RMGC?
Asistăm de o bună perioadă de timp la asaltul mediatic bine orchestrat și în volum ridicat al RMGC, prin toate formele posibile de comunicare: atl, btl, PR, lobby etc. Există zvonuri cum că au o armată de „postaci” angajați să contracareze articolele apărute pe bloguri. Dl Bogdan Naumovici a fost angajat să creeze campaniile publicitare. RMGC sponsorizează echipa de fotbal CFR Cluj, echipa de baschet U Mobitelco Cluj și diverse competiții sportive. Sunt cumpărate proprietățile oamenilor din zona cu prețuri neverosimile. Acum câțiva ani zona a fost declarată zona monoindustrială, ceea ce înseamnă că orice altă afacere decât mineritul nu este posibilă acolo. Pe facebook Proiectul Roșia Montană are 227.651 likes.

Ce face grupul protestatar adunat în jurul „Salvați Roșia Montană”?
Flash-moburi, adunări și proteste stradale, strângeri de semnături, petiții online, evenimente gen Fân Fest, articole și proteste pe bloguri, facebook, photobombing, „ecoterorism” șamd. În plus, recent s-a reușit să implice și Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și alte persoane și entități competente în domeniul științific, social etc (Andrei Marga, rector Universitatea Babeș-Bolyai, Ionel Haiduc, președinte Academia Română, Sergiu Nistor, președinte ICOMOS România) pentru a aduce argumente solide împotriva exploatării, un prim pas către o abordare serioasă a protestului, textul poate fi găsit aici: https://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/proiectul-de-la-rosia-montana-trebuie-oprit-rezolutie-comuna-ubb-academia-romana-icomos-romania-si-imbratisari-pentru-rosia-montana-foto-69982.html. De asemenea, a adus contrargumente prin raportul de Analiză privind Modificarea legii minelor, vezi aici: https://ngo.ro/img_upload/4ef160f5484c05ea6c665d19f7a161d3/Raport_de_Analiza.pdf. Petiția online „Salvați Roșia Montană” a fost semnată de 45.984 persoane.

Cifre și calcule
Cifrele prezentate în acest material sunt cele de azi 06.12.2011 și sunt ușor rotunjite în sus sau în jos pentru a evita prea multe zecimale. Prețul aurului și argintului sunt obținute din cotațiile internaționale. Estimările se bazează pe cantitățile declarate de RMGC. Toate cifrele și informațiile sunt din surse publice, verificabile. Ceea ce contează este volumul și dimeniunea (ordinul de mărime) al cifrelor.

Se spune că vor fi create 3.500 locuri de muncă, vor fi extrase 314 tone de aur și 1.480 tone de argint, iar aproximativ 4 miliarde de dolari vor intra în economia României. Din această sumă, 1,8 miliarde USD vor intra direct la bugetul de stat. Restul de 2,2 miliarde USD reprezintă bani cheltuiţi în România pentru salariile angajaților români, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele.

1g Au = 55 USD
1g Ag = 1,018 USD
Acționariat RMGC: Minvest Deva – 19,31 % și Gabriel Resources – 80,69%

Conform RMGC se vor extrage:
314 t Au. Ceea ce înseamnă 314t x 1.000kg/t x 1.000g/kg x 55 USD/g = 17.270.000.000 USD, adică 17,3 Mld USD
1480 t Ag. Ceea ce înseamnă 1480t x 1.000kg/t x 1.000g/kg x 1,018 USD/g = 1.506.000.000 USD, adică1,5 Mld USD
Total (estimat) venituri: 17,27 + 1,506 = 18,8 Mld USD

Necunoscând rata profitului estimată de RMGC putem doar asuma procentajul veniturilor repartizate: Minvest Deva – cu 19,31 % = 3,625 Mld USD, Gabriel Resources – cu 80,69% = 15,151 Mld USD

Din anumite surse documentare din străinătate reiese că în general operațiunile miniere de extragere și comercializare ale aurului aduc un profit de până la 100% pe durata totală a exploatării.

Există și o a doua categorie de venituri, cu profiturile aferente, rezultate din jocul bursier al acțiunilor Gabriel Resources (acționarul principal al RMGC), venituri la care statul român nu are acces și care sunt greu de estimat. Există zvonuri care spun că „ieșirile” în public a anumitor personalități politice din România cu declarații publice în favoarea exploatării sunt făcute, de fapt, pentru ridicarea optimismului bursier și pe cale de consecință a cotei acțiunilor.

O a treia categorie de venituri, încă neverificabilă și bazată doar pe zvonuri, este cea dată de alte metale și substanțe rare și strategice pe care RMGC le poate găsi în timpul exploatării și care, se presupune, sunt atribuite în contractul secret în totalitate RMGC.

RMGC spune că vor intra în economia românească 4 Mld USD prin salarii și cheltuieli realizate, adică pe perioada de 11 ani a exploatării 0,03 Mld USD/lună, adică 30,303 Mil USD/lună.

Cheltuielile RMGC în comunicare sunt peste 7 milioane de euro doar în primele 9 luni ale anului 2011, conform propriilor declarații ale RMGC.

Nu vreau decât să arăt volumul și amploarea financiară și mediatică a problemei, ceea ce de fapt trădează interesul major al RMGC, ceea ce lasă să se înțeleagă că în ciuda acestor cheltuieli uriașe realizate în câțiva ani, dacă proiectul va fi aprobat, afacerea va fi totuși profitabilă. Când spun profitabilă mă gândesc la procente semnificative, nicidecum la cel dintr-un business normal la nivelul UE, adică 5-6%.

Ce greșesc în comunicare amândoi „inamicii”?

RMGC

Miza pe emoție.
Pilonul principal al comunicării publice este miza pe emoție utilizând „plângăcelile disperate” ale bieților oameni din zona Roșia Montană, referitoare la lipsa de viitor economic, lipsa locurilor de muncă, migrația tinerilor în lipsa oricărui viitor, viața grea etc.
Rezultat: La un moment dat, dacă nu s-a întâmplat deja, lumea începe să se sature să mai acorde milă și va spune, fie 1. „da’ munciți și voi ceva, orice, nu vă mai plângeți atâta”, fie 2. „mai sunt încă multe alte zone de munte în România și nu numai, la fel de sărace, sau mai sărace, aia de ce nu se plâng la televizor!?”; „Viața este grea în mai toate zonele montane unde nu există posibilitatea agriculturii, decât, eventual, cea a creșterii animalelor, exploatării lemnului și ciuperci/ fructe de pădure, eventual turism dacă zona prezintă interes din punct de vedere natural, arheologic, istoric șamd”.

Prezentarea avantajului economic.
Un alt pilon al comunicării este avantajul economic oferit de Proiect, susținut prin cifrele făcute publice.
Rezultat: Ceea ce revine statului, chiar și la prima vedere cifrele par subțiri. În fapt, sunt 30, 3 Mil USD/lună, conform calculelor de mai sus. La nivelul unei țări ca România, sunt cam „apă de ploaie”. Veniturile directe ale statului sunt de fapt 1,8 Mld USD în sumă totală, pe durata a 11 ani, adică 13,636 Mil USD/lună. Restul până la 4 Mld sunt bani cheltuiți cu furnizori, forță de muncă etc, adică bani pompați în economie. Astăzi se pare că Guvernul Boc se împrumută cu aproximativ până la 1 Mld euro (nu USD) pe lună pentru susținerea anumitor cheltuieli ale statului.

Prezentarea de date concrete: 3.500 noi locuri de muncă
Rezultat: Activitatea minieră modernă presupune oameni specializați, ori bătrânii și oamenii la vârsta a doua prezentați în reclamele RMGC nu sunt și nu vor fi niciodată mineri, cel mult cărăuși cu cârca sau cu roaba deoarece nu au nicio specializare și nici nu vor putea avea. Cel mult un număr de tineri din zonă vor putea, eventual, să fie angajați ai RMGC, doar dacă vor fi (re)formați profesional.

Asocieri sonore
RMGC se asociază cu cluburi sportive cunoscute, CFR și U Mobitelco, sponsorizează competiții sportive și evenimente culturale.
Rezultat: CFR are între 3-4.000 de fani, U Mobitelco tot cam atâția. Panelul fanilor U Mobitelco este constituit din ultrașii de la clubul Universitatea (fotbal), fani ai baschetului local care au peste 30 de ani și implicit mulți dintre ei au familii și copii. O parte din acești fani pot fi regăsiți la evenimentele „cool” din Cluj și Ardeal, și ele în parte sponsorizate de RMGC, concerte de genul Al Di Meola de la Cluj (unde o sală întreagă a huiduit în repetate rânduri numele RMGC când a fost prezentată ca sponsor). Fanii de la CFR deja au protestat împotriva deciziei clubului de a fi sponsorizat de RMGC. Ultrașii de la U au protestat și au amenințat cu boicotul. Cei peste 30 de ani, cu familii și copii gândesc visceral – informați sau neinformați – la viitorul „cianurat” al lor și al copiilor lor.

Declararea zonei mono-industriale
Rezultat: Desigur, nu RMGC a făcut asta ci forurile locale, însă zvonurile care acuză lobby-ul RMGC sunt destul de puternice.

Contractul cu statul român nu este făcut public.
Rezultat: suspiciunea de ascundere a unor clauze în defavoarea statului, așa cum există deja în opinia publică precedentele cazuri Bechtel și Nokia.

„Salvați Roșia Montană” (SRM)

Lipsa fondurilor consistente
Adică acțiuni de comunicare „ieftine” – fără buget sau cu buget infim – spre deosebire de inamicul lor RMGC care aruncă în luptă milioane de euro și se aliază pe față sau subtil cu persoane, organizații și companii influente.

Acțiuni controversate
De genul Fân Fest, „ciudate”, „post-hippie” și prost manageriate astfel încât generează opinii contradictorii datorită a ceea ce se spune că se întâmplă în cadrul lor: beții, droguri, mizerie în zonă șamd.

Lipsa ofertei alternative reale
Opoziția RMGC nu a venit cu un proiect sonor, concret și intens comunicat care să ofere soluții alternative viabile și reale la ceea ce RMGC spune că va face în sensul îmbunătățirii vieții oamenilor. E drept, statul ar fi trebuit să o facă.

Fărâmițarea acțiunilor și lipsa unei coordonări centrale
„Salvați Roșia Montană” realizează acțiuni diverse și diferite pe prea puține planuri ceea ce duce la un awareness mai scăzut datorită fărâmițării percepției. Zicala „una și bună” s-ar putea aplica cu succes aici. De asemenea, mesajele nu sunt coerente și sunt prea multe, lăsate în seama mai multor grupuri, fără coordonare generală centrală, așa cum face RMGC.

În esență:

RMGC s-a profilat cu precădere pe mesaje „emotionale”: zonă săracă, defavorizată, oameni fără venituri și locuri de muncă, viață grea, plecarea tinerilor din zonă. Emoțiile vin și trec, apelul la milă și compasiune se transformă ușor în ignorare și dispreț față de „cerșetori”. SRM nu capitalizează deloc aici.
RMGC a dublat mesajele emoționale cu mesaje/ promisiuni de creștere și prosperitate economică în viitor. Toate aceste date și cifre sunt relativ cuantificabile, verificabile și relativ ușor de contracarat de către SRM și redus la esență: cât câștigă statul și în cât timp, comparat cu cât câștigă Gabriel Resources, comparat cu implicațiile de mediu, sociale și istorice.
RMGC a sponsorizat entități și evenimente culturale și sportive adresându-se unui public mai elevat cât și unui public interesat de sport. Logica nu a fost bună deoarece, mai ales publicul mai elevat, este mai informat, familist cu copii și privește altfel viitorul, nu doar strict prin intermediul banilor. SRM acționează de multe ori ca o gașcă de puști reușind astfel să nu își atragă targetul matur, rațional.
Din acțiunile unor persoane publice și instituțtii se poate deduce că RMGC desfășoară o intensă activitate de lobby la niveluri înalte. Deducția este ușor de făcut citind presa off și online, iar acest fapt denotă pe cale logică, în mintea cetățenilor, interese mari și deloc la vedere împreună cu practici subterane. SRM ar fi putut face un lobby intens pentru desecretizarea contractului.
Din sursele publice cercetate se poate deduce că RMGC desfășoară o intensă campanie online de contracarare a opiniilor blogerilor și persoanelor active online care postează articole și comentarii împotriva RMGC. SRM ar fi putut încerca să își atragă persoane publice foarte cunoscute, profesioniști, care să fie foarte vocali și fermi sustinători, mai mult decât o face în prezent.
Independent de acțiunile celor doi „inamici” trebuie ținut cont și de starea generală a cetățenilor din România care dau dovadă de lipsă de inițiativă, acțiune și susținere a opiniilor proprii. Dacă Salvați Pădurile Virgine din România a strâns 100.000 petiționari, aceasta se datorează faptului că oamenilor nu li s-a cerut decât să completeze un formular online, pe când SRM presupune acțiune de masă, acțiune fizică, nu un simplu click în spatele ecranului unui computer.
SRM ar fi putut înregistra un succes absolut notabil dacă ar fi depus în fața legislativului o petiție conformă cu legea – nu online – semnată de cel puțin 100.000 de cetățeni, dacă nu mai mulți.