Exercițiu de comunicare (4) – RMGC și Salvați Roșia Montană

În ultimele săptămâni au avut loc cinci evenimente importante din punct de vedere comunicațional, în cadrul „bătăliei”celor două grupări:
1.   Ocuparea temporară a biroului Ministrului Mediului de către Greenpeace;
2.   Emisiunea realizată de Dl. Tatulici și Realitatea TV la Roșia Montană;
3.   Emisiunea Judecă Tu de la TVR;
4.   Înscenarea colaborării între Federația Română de Fotbal și RMGC;
5.   Suprimarea mesajului anti RMGC din cadrul evenimentelor violente la meciul România-Uruguay desfășurat la București.

Ce se constată, cu o privire rece. RMGC nu se abate de la direcțiile de până acum și promovează aceleași mesaje cu cifre concrete, axate pe trei piloni: crearea de locuri de muncă, beneficiile statului, siguranța exploatării prin tehnologiile moderne utilizate. Pun într-un capitol separat spoturile publicitare care mizează pe emoțional,  spoturi care utilizează persoane reale din Roșia Montană. Această campanie rulează deja de mult timp, nu mai are beneficiul noutății, ba dimportivă contraatacurile SRM au reușit să o demonetizeze. În acest moment toată campania o consider superflua și inutilă, mesajul nu-și mai produce efectele scontate desensibilizare a opiniei publice la necazurile locuitorilor din zonă. Mai mult, personajele sunt luate în derâdere, iar unele sunt acuzate că acționează exact împotriva sensului mesajului din spoturi, vezi cazul celui care și-a construit pensiune, chiar dacă mesajul principal al campaniei este acela că nicio afacere nu este posibilă în zona Roșiei Montane în afara mineritului.
Reluând cele cinci evenimente de comunicare se desprind următoarele:
1.    Pe teren propriu, RMGC domină discuția și elimină orice altă voce, indiferent că este cea a protestatarilor sau a unor persoane din mediul academic și științific, vezi emisiunea de la Realitatea TV;
2.    În cadrul dezbaterii TVR s-a încercat din nou diseminarea celor 3 mesaje principale: crearea de locuri de muncă, beneficiile statului, siguranța exploatării prin tehnologiile moderne utilizate;
3.      Prin aducerea reprezentanților Statului la dezbaterea TVR s-a constatat că statul este foarte slab pregătit și informat în a comunica cu publicul și cu reprezentanții SRM accentuând senzația de „apartenență” la direcția dorită de RMGC;
4.      Reprezentanții statului au avut accese de aroganță și autosuficiență în dialogul purtat, ba chiar au amenințat cu sistarea dialogului, fapt ce susține concluzia de mai sus;
5.      Intervențiile televizate ale reprezentaților statului au fost fie timide, fie neinformate, fie obediente, fie voit (accentuat) neutre și în niciun caz pro SRM;
6.      Aserțiunile de specialitate a reprezentanților statului vizând mediul și patrimoniul au lăsat senzația pregnantă de slabă pregătire și neprofesionalism;
7.      Presiunea exercitată de RMGC prin mesajele sale acoperind toate mediile oficiale (TV și print) și lipsa accesului protestatarilor SRM ca opinie alternativă în aceste medii a avut ca rezultat o largă diversitate de mesaje și acțiuni anti RMGC utilizând formele alternative de media: rețelele sociale, proteste publice, bloguri, youtube etc.
8.      Având în vedere faptul că presa tipărită este în declin accentuat și publicul contestă tot mai mult canalele TV oficiale selectându-și forme alternative de informare, neluarea în considerare a principiului reacțiunii, în acest caz este o scăpare gravă în strategia de comunicare RMGC.
9.      SRM utilizează în acest moment o tactică de culpabilizare și decredibilizare a persoanelor asociate proiectului minier, nescăpând nicio ocazie: cazul FRF și Mircea Sandu, localnicii prezentați în spoturile TV, comunicatori, oficialitățiale statului (Președinte, Prim Ministru, Ministru, Secretar de Stat), lobby-iști,companii.
10.  Se constată ralierea unor voci puternice din media și politică la cauza anti RMGC,vezi cazurile D-lui Cristian Tudor Popescu, Monica Macovei, Peter Eckstein-Kovacs, Academia Româna șamd.
11.  Concursul tacit al statului și al canalelor media tradiționale la susținerea proiectului RMGC este tot mai des invocat și acuzat, vezi în acest sens cifrele de difuzare ale mesajelor anti și pro RMGC furnizate de Active Watch și difuzarea selectivă a evenimentelor de la meciul România-Uruguay.

Din punct de vedere comunicațional sunt câteva aspecte legate de lipsa transparenței care contribuie la creșterea și menținerea ridicată a vocii anti RMGC:
1.    Păstrareala secret a contractului cu statul;
2.    Clasificarea zonei Roșia Montană ca zonă mono-industrială;
3.    Lipsa mesajelor și relatărilor pro SRM din media, prezentarea selectivă a știrilor legate de proiectul de minerit și evenimentele legate de acesta;
4.    Lipsa unei dezbateri publice reale cu implicarea substanțiala și profesionistă a statului
5.    Cifrele contradictorii – prin urmare supuse efectului de necredibilitate – prezentate de RMGC legate de locurile de muncă, beneficiile relale ale statului și impactul pe termen lung asupra mediului.

O concluzie succintă se desprinde pe două planuri:
1.    RMGC își menține – aș spune greșit – strategia de comunicare axată pe trei mesaje principale, cu cifre aride: crearea de locuri de muncă, beneficiile statului, siguranța exploatării prin tehnologiile moderne utilizate, însă aceasta începe să prezinte oboseală și fisuri tot mai multe prin căderea în derizoriu, decredibilizarea persoanelor asociate, contestarea cifrelor și demontarea lor rând pe rând;
2.    SRM reacționează cu o varietate largă de mesaje și acțiuni utilizând mediile de comunicare netradiționale, accentuând „latura inumană” a proiectului minier și invocând „conspirația” statului și a mediilor tradiționale de comunicare.