Exercițiu de comunicare (2): RMGC și Salvați Roșia Montană

Ultimele evenimente au dat curaj oamenilor și organizațiilor SRM să iasă în stradă și să-și afirme crezul încercând să coalizeze cât mai mulți cetățeni ai României în favoarea interzicerii mineritului cu cianuri. În stradă numărul persoanelor nu a fost mare însă internetul și social media sunt inundate de comunicări, fotografii, dezvăluiri, critici și acțiuni pro SRM. Mesajele sunt foarte diverse ceea ce arată că nu există un efort central de coordonare, așa cum o face RMGC. Mesajele contestatorilor acoperă o întregă plajă, practic toate posibilitățile de atac sunt abordate: acuzații de corupție, exemple ale unor mine care n-au mai fost exploatate datorită protestelor societății civile, glume, proteste împotriva cenzurii principalelor canale de televiziune inclusivă televiziunii publice, dezvăluiri despre diverse persoane implicate în proiect, analize economice asupra zonei, îndemnuri către locuitorii zonei la a-și lua singuri soarta în mâini, o întreagă pleiadă de mesaje foarte concrete care încearcă să distrugă, fiecare în parte, credibilitatea proiectului și a persoanelor implicate.

Comunicațional, SRV abordează problema corect, având în vedere că mișcarea anti RMGC este de fapt constituită de mici nuclee și persoane care lucrează aproape independent, coordonarea și dispersia mesajelor realizându-se simplu, prin internet și rețelele de socializare. Ceea ce realizează ei în acest moment este acoperirea tutoror aspectelor care concură către mesajul Salvați Roșia Montană.

În ceea ce privește RMGC comunicarea acesteia în tv a fost inexistentă – o mișcare bună de altfel – pe perioada manifestațiilor de stradă care au adunat mii de oameni în București și toate orașele țării. În momentul în care acestea s-au mai domolit – moment care coincide cu prima ieșire televizată a președintelui de la începerea demonstrașiilor, în care a susținut explicit reluarea activităților de minerit explicând că prețul metalelor este pe un trend favorabil – RMGC a reluat spoturile tv pe principalele canale. Eforturile de comunicare ale RMGC au rămas în aceeași zonă a emoționalului, așa cum ne-am obișnuit deja. Punctul culminant îl constituie schimbarea macazului mesajului prin intermediul emisiunii live de ieri seară găzduite de un important canal de știri. Noul mesaj promovat de RMGC este legat de patrimoniu (în înțelesul mai larg, nu strict arheologic și cultural) încercând să explice, chiar prin titlul emisiunii, că în acest moment nu este gestionat de nimeni, lăsând să se înțeleagă că RMGC îl va gestiona cel puțin din două puncte de vedere: câștigurile rezultate pentru toată lumea și grija față de patrimoniul arheologic și cultural.

Înmulțirea și radicalizarea acțiunilor pro SRM se pare că a dus la această schimbare de mesaj operată prin intermediul emisiunii „Patrimoniul Nimănui”. Emisiunea se pare că a fost greșit gestionată deoarece a fost percepută ca încă o încercare de manipulare a opiniei publice datorită prezenței masive a persoanelor și susținătorilor RMGC și a mesajelor tot mai radicale proferate de aceștia. Ca rezultat imediat, persoane respectabile din diferite domenii care până acum au avut un „glas”moderat, inclusiv specialiști în arheologie, mediu, cultură sau învățământ, au redevenit vocale dând astfel un suflu nou de curaj oragnizațiilor și pesoanelor anti RMGC.

De remarcat că persoane care nu neaparat sunt pro RMGC au început să scrie împotrivă, un exemplu în acest sens îl constituie Cristian Tudor Popescu și al său editorial recent, explicând că „s-au saturat” de invazia media operată de compania de minerit. Este un efect al comunicării axate excesiv pe emoțional pe care l-am menționat anterior în primul articol scris despre comunicarea celor două tabere. Acest efect are două cauze principale: mesajele emoționale ale RMGC și volumul masiv al acestora, ceea ce a dus la un efect de saturație. Saturația are două coordonate principale: prima, faptul că tot mai mulți oameni vor spune că locuitorii din Roșia Montană să-și facă singuri viitorul și să nu se mai plângă de sărăcie și lipsa locurilor de muncă și doi, faptul că este imposibil ca o asemenea campanie mediatică susținută de foarte mulți bani cheltuiți în media să nu ascundă interese majore din care statul va pierde, având în vedere secretizarea contractului și calculele realizate pe baza cifrelor publice din acest moment.

Rezultanta acestor evenimente și mesajele care le însoțesc se împart în două planuri principale:
–  Pentru RMGC este tot mai greu să găsească mesaje care să nu fie atacate instantaneu de către opozanți, aceștia utilizând orice armă comunicațională posibilă având în vedere că vocea lor nu se face auzită în mass media, decât prin internet siretele de socializare, folosite de altfel la maximum.
– Pentru SRM, recenta emisiune și mesajul acesteia a constituit un nou flux de combustibil care să alimenteze eforturile împotriva proiectului RMGC. De asemenea, percepția „cenzurii mediatice” constituie un factor în plus de mobilizare.