Credo.
„Muntele pur și simplu există. Noi suntem doar vizitatorii săi tranzitorii. Nu invada muntele.”

Definitie (DEX).
Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor.

Principiu de bază
„Înainte să mergi pe munte informează-te despre locul unde vei merge”.
Deoarece:
– Trebuie să știi relieful, marcajele, traseele turistice, posibilele trasee de evacuare în caz de forță majoră, locurile de campare;
– Trebuie să știi dacă este sau nu parc național, rezervație, arie protejată șamd și care sunt regulile care se aplică referitor la foc, campare, floră, faună, specii protejate șamd.
Notează-ți nr. de telefon importante: Romsilva, ocol silvic, managementul zonei

Etica muntelui se aplică pe 2 direcții principale:
1. Față de munte (mediu)
2. Față de cei cu care mergi pe munte

1. Față de munte
Principiu de bază: „cu ce vii pe munte cu aia pleci” sau într-o altă formulare „nu lăsa nicio urmă după tine”. Amprenta ta asupra muntelui după trecerea ta trebuie să fie minimă sau egală cu zero. Se referă la:

Gunoaie și resturi
– gunoaiele ne biodegradabile NU se lasă în teren;
– atenție la uitarea echipamentului sau a mâncării.

Focul
– lipsa de grijă la facerea focului poate provoca incendii;
– focul trebuie făcut cu materialele pe care natura le reciclează: crengi căzute și uscate, iarbă, mușchi și licheni uscați. Nu tăiați copaci și nu provocați distrugeri doar pentru a face foc;
– Dimensionarea focului strict pentru nevoi. Amerindienii aveau o vorbă: „Omul alb face un foc atât de mare încât nici nu se poate încălzi la el”;
– împrăștie cenușa și refă locul unde s-a făcut foc astfel încât să nu rămână urme;
– nu arde de materiale poluante: cauciuc, PET-uri, combustibili fosili, etc;
– nu fă foc în arii protejate sau unde se interzice în mod expres.

Provocarea de distrugeri
– tăierea arborilor vii, a crengilor;
– mutarea bolovanilor;
– ruperea, culegerea florei protejate;
– distrugerea marcajelor.

Animale sălbatice
– depozitarea hranei și aruncarea resturilor de hrană astfel încât să nu atragă animalele și să nu creeze obișnuință revenirii și dependenta lor de hrana turiștilor;
– resturile biodegradabile se aruncă în afara traseelor turistice la distanță de minimum 100 m;
– păstrați liniștea, vorbiți firesc, nu puneți muzică. Animalele, parte a ecosistemului, se sperie și vor evita astfel unele locuri din această cauza ceea ce înseamnă o ingerință a omului în ecosistem;
– Puii animalelor sălbatice găsiți singuri au o șansă mai mare să supraviețuiască dacă sunt lăsați în ecosistemul lor decât dacă sunt luați și duși la ocoale silvice, grădini zoologice șamd. De cele mai multe ori mama lor așteaptă ascunsă ca să treacă pericolul, TU, ca să poată să-și ia puii înapoi.

Sesizarea problemelor
– Problemele de orice natură trebuie sesizate organelor competente: 112, Romsilva, etc!!!! De ex: marcaje distruse, tăieri de arbori, animale sălbatice moarte, atacul câinilor ciobănești, gunoaie, grupuri sau persoane care au un comportament neadecvat;
– „Dacă poți, repară tu stricăciunile altora”. De ex: culege gunoaiele lăsate de alții, ridică stâlpi de marcaj cazuți, repară o băncuță de lemn dintr-un loc de popas etc.

2. Față de cei cu care mergi pe munte
– Nu merge pe munte singur. În 2 e ok, în 3 sau mai mulți e cel mai bine. Totuși, un grup de 25 de oameni e mai greu de coagulat și făcut să acționeze unitar;
– Mersul pe munte e un prilej de bucurie și liniste. Nu transforma mersul pe munte într-o competiție cu tine însuți și cu ceilalți;
– Pe munte sunteți o echipă, nu individualități concurente;
– Identificați talentul fiecăruia din grup: unul poate cunoaște terenul foarte bine, prin urmare poate fi deschizatorul de drum. Altul știe să facă focul în orice condiții. Șamd;
– Ține cont de cei mai neexperimentați din grup; Fii cu ochii pe ei;
– Învață-I pe cei mai puțin experimentați;
– Dacă tu ești cel neexprimentat ține cont de sfaturile „veteranilor”, întreabă și ascultă;
– Ritmul de mers trebuie impus în funcție de cel mai puțin rezistent;
– Nu forța pe nimeni să facă ceva împotriva puterilor sale;
– Muntele nu-i iartă pe cei slabi, nepăsători sau neglijenți. Nici pe cei orgolioși;
– Sesizează problemele de orice natură grupului în momentul în care le-ai detectat;
– Dacă dai o creangă deoparte din drumul tău fă–o astfel încât să nu-l lovească pe următorul după tine;
– Atenționează asupra terenului dificil sau instabil: bolovani, grohotiș, alunecări de teren, noroi, gheață șamd;
– O piatră pornită accidental la vale poate provoca răni grave;
– Păstrează distanța față de cel din fața ta astfel încât să nu-I incomodezi mersul;
– Mergi în sir indian, este cel mai bun mod de a te „strecura” în natura și de a ține cont unul de altul;
– Aruncă o privire din când în când în urma ta ca să verifici dacă cei din spate te urmează;
– La plecarea dintr-un loc de popas sau campare cineva trebuie să verifice dacă nu ați lăsat ceva în urmă. Poți fii chiar tu acela!
– Cineva trebuie să observe terenul, să rețina detalii de pe traseu, puncte de reper, puncte cardinale. Fii chiar tu acela!