Destinație și imagine.

(Extras din teza de doctorat „Filoanele identitare vizuale pentru brandul de țară al României”, autor Bogdan Brînzaș)

O destinație dobândește o anumită imagine, prin urmare o funcție preponderent simbolică. Dacă până la un moment dat călătoriile se făceau de dragul explorării geografice sau culturale, acum destinațiile sunt aproape exclusiv purtătoare de mesaj post-eveniment. Vizitatorii destinației fotografiază sau filmează exhibând apoi public în mediul online locurile vizitate, mâncărurile și băuturile consumate, hotelul în care au locuit sau magazinele vizitate, având grijă să se fotografieze pe ei înșiși în aceste cadre – așa numitele selfies, având grijă să și arate bunăstarea sau bucuria, atașând comentarii dintre cele mai diverse, însă dintre care răzbat cu precădere mesajele simbolice. Însăși atașarea vizitatorului de imaginea unei farfurii cu mâncare obligatoriu inedită, cu grijă aranjată sau exotică reprezintă un mesaj simbolic. Ceea ce se mai observă din aceste imagini și mesaje este manipularea aproape obligatorie a cadrului, culorii, decupajului, compoziției, contextului, adică înfrumusețarea și augmentarea realității, permise de aplicațiile de pe telefoanele mobile. În fapt, este o altă modalitate de trecere a realității fizice în virtualul augmentat și simbolic și totodată o transmisiune de mesaj copiată din metodele și mijloacele publicității. De aceea, secolul al XXI-lea, din perspectivele enumerate până acum, poate fi caracterizat prin prisma câtorva atribute principale: activitate simbolică, mobilitate, volatilitate, experiențe, interconectare și viteză.