Design thinking cu public.

Recent am susținut o discuție la cafeneaua Meron împreună cu @Vlad Șulea – căruia îi mulțumesc pentru invitație – despre arta, plăcerea și utilitatea de a realiza lucruri cu propria mână, respectiv grafic design de „modă veche”, fără computer, fotografie sau programe grafice. Pentru mine a fost un pretext în a arăta auditoriului format din studenți, tineri designeri și alți oameni interesați că stăpânirea sculelor specifice meseriei ne ajută enorm să vizualizăm și să realizăm proiecte de design și branding.

La fel cum un zidar bun trebuie să stăpânească la perfecție mistria, designerii au un avantaj competitiv decisiv dacă prin exercițiu dobândesc puterea și măiestria de a reprezenta și crea idei. Meseria de designer grafic este una practică, de graniță, între tehnic și artistic, unde partea artistică se rezumă la utilizarea mijloacelor de expresie artistică în vederea conceptualizării și transmiterii unui mesaj, fie că estevorba de un ambalaj de produs, un afiș sau orice altceva care contribuie la comunicarea unui produs sau serviciu. Stăpânirea uneltelor, a noțiunilor tehnice și a celor de bază te face să fii sigur pe tine, să poți vedea în perspectivă rezultatul pe care îl urmărești, nelăsând loc experimentului necontrolat, gestului personal sau artistic. Până la urmă, un designer grafic care se ocupă cu precădere de proiecte comerciale este un soldat universal, un „mercenar” care rezolvă cerințe și situații, construiește mesaje conform unui scop dinainte propus.

Printre rânduri, fără să pomenesc explicit despre noțiunea de „design thinking”, am lăsat să se înțeleagă faptul că orice proiect de design grafic se realizează conform unui proces conștient și riguros de ideatizare și reprezentare succesiv, supus unor criterii dinainte enunțate, până la rezultatul final. Fără aceste constante în realizarea unui proiect de design, „creatorul” are toate șansele să se rătăcească printre idei, în lipsa unei educații temeinice și a puterii de enunțare și procesare a criteriilor.

În rezumat, discuția a durat peste o oră și jumătate, iar timpul a trecut pe nesimțite. Mi-a făcut o placerea grozavă să împărtășesc din experiența mea de peste 30 de ani și câteva studii de caz și exemple relevante, dintre care câteva se găsesc pe site-ul nostru www.branzas.ro.