Într-o accepțiune largă „design cu genunchii pe boabe de porumb” se întâmplă atunci când o companie valoroasa sau în creștere încearcă să facă o modernizare a identității de produs/ serviciu apelând la soluții de la cât mai mulți freelanceri sau agenții mici, fără experiență însemnată și putere logistică reprezentată de competențele adunate în acele agenții. Boabele de porumb sunt acei mici și mulți freelanceri sau agenții mici chemate să participe la „marele proiect”, iar genunchii sunt clientul deoarece prin atitudinea sa și interesul de a lucra cu mulți și ieftini impune de fapt o relație de subordonare și nu de lucru în parteneriat cu profesioniștii. Summa sumarum, se știe că dacă stai cu genunchii pe boabe de porumb până la urmă încep să doară.

Rezultatele vizate printr-un asemenea demers sunt:
– O idee cât de vagă de strategie „ah, ce idee bună, am putea merge în direcția asta, poate ne diferențiem”, rezultată din acele propuneri vizuale, și nu invers cum este logic și rațional;
– Cât mai multe propuneri la dispoziția companiei fără nicio obligație financiară sau de copyright;
– Buget mic sau foarte mic pus la dispoziția „câștigătorului”, de obicei ales pe criteriul prețului cel mai mic.

Ceea ce primește în realitate acea companie sunt:
– Multe propuneri, „cantitate și nu calitate”, deoarece lipsa de experiență a celor incluși în pitch îi îndeamnă să prezinte variante cât se poate de diverse, ceea ce înseamnă de fapt lipsa de strategie, iar lipsa de strategie înseamnă lipsa focusului;
– Timp pierdut, deoarece un freelancer nu va face față niciodată volumului de muncă depus de echipa unei agenții, începând de la documentare, analiză, strategie, creație și implementare. O agenție specializată în strategie de brand și design va aborda întotdeauna holistic problema, de la a la z dispunând și de resursele necesare;
– Competențe reduse și bâjbâieli în planul strategiei și execuției, deoarece freelancerii și agențiile mici sunt specializați foarte îngust, având know-how în general strict pe design, ori în cazul redesenării unei identități de produs/ serviciu sunt necesari writeri, consultanți de strategie și comunicare, dtp-iști, client/ project management, office management etc;
– Complacerea freelancerilor în atitudinea „hai să terminăm odată să-mi iau banii”, pentru a face pe plac clientului, deoarece banii lui depind de atitudinea acestuia, prin urmare se obțin rezultate de genul „mai pune niște roșu pentru că așa îmi place mie”;
– Greșeli de design și/ sau conținut, amânări ale termenelor de execuție șamd, ceea ce duce la lungirea timpului necesar lansării în piață.

Toate acestea duc către timp și bani cheltuiți fără folos, adică pierduți. Înainte de un asemenea demers clienții ar merita să facă o analiză cost/ timp/ rezultate, iar dacă insistă neaparat să lucreze astfel, ar putea să o facă „post-mortem” ca să nu mai repete a doua oară irosirea resurselor interne ale companiei.

Later edit, ca să nu fim înțeleși greșit. Există agenții mici sau freelanceri supertalentați în domeniul lor cu care merită să lucrezi. Însă un proiect de redesign a unei game de produse, să zicem conserve de legume, fructe și mâncăruri care are zeci de SKU-uri poate fi o pălărie prea mare pentru unii.