De la Băsescu încoace toți cred că au bastonul de mareşal în raniță

În preajma primelor alegeri prezidențiale câstigate de dl. Băsescu stăteam la un pahar de vorbă şi de rom cu doi buni prieteni din Bucureşti, în Bucureşti. Cei doi combăteau la greu pro Băsescu, spunând că „trebuie să câştige alegerile ca să-i f***ă pe cei de la PSD care prea dețin monopulul politic, mediatic şi economic, mai ales Adrian Năstase”. Eu nici n-am fost contra, nici de acord, personal nu prea mă interesează politica, mai mult persoanele.

Singurul comentariu pe care l-am avut de făcut la credo-ul lor înfocat – în paranteză fie spus, prietenilor mei le-a trecut dragostea față de dl. Băsescu în 3 luni – a fost că odată cu eventuala victorie a acestuia în alegeri se va deschide cutia Pandorei și toți speculanți, cocălarii, maneliştii, căpitanii de vase, spărgătorii de semințe, oportuniştii, mogulii, evazioniştii, purtătorii de tricouri polo cu gulerul ridicat, umblătorii în şlapi şi „treling”, inculții, semidocții, neprofesioniştii, doctoranzii pe pile și copy-paste, purtătorii de ghiul şi unghiuță la degetul mic, contrabandiştii, infractorii mărunti, „băeții” cu veleități de gangsteri de cartier, hăhăitorii șmecheri, valutiştii, curvele de toate felurile, plus cei care pică Bacul la greu şi cei care trec facultatea cu pile, vor crede că dacă unul asemeni lor a reuşit să ajungă Preşedinte atunci şi ei, cu siguranță, dețin bastonul de mareşal în raniță şi vor putea face ce vor de acum înainte, întocmai ca exponentul lor, Preşedintele. Rezultatul îl cunoaştem cu toții şi îl vedem azi parțial la DNA, parțial pe stradă şi în viața de zi cu zi, în mediul de afaceri, cultural sau învățământ. Din păcate atunci am avut dreptate şi nu-s deloc fericit că am avut dreptate, aş fi vrut să mă înşel şi să le dau un rând de rom prietenilor mei pentru pariul pierdut.

Un sociolog ar putea explica mai bine decât mine fenomenul acesta al propagării în societate al non valorilor şi al non persoanelor prin puterea exemplului. Pentru mine e destul de simplu, vorba aia, de la cap se împute peştele.

Nota bene. Nu fac apologia niciunui alt om politic sau partid. Scriu pur şi simplu ce am trăit, scriu din experiența mea de viață şi pun un accent pe ceea ce consider eu că a fost apogeul mizeriei – cel puțin până acum – în spațiul public şi politică.