Cel mai bun sfat de branding – Pe care (probabil) n-o să-l primești niciodată

Închipuie-ți că ești fie proprietarul unei afaceri, fie directorul executiv, fie directorul de marketing angajat la o companie. Aceste roluri, în ceea ce privește brandul de care trebuie să ai grijă sunt doar ușor diferite. Diferența e dată de obicei de viziunea pe termen mediu-lung a proprietarului și cea pe termen scurt-mediu a directorului executiv și a directorului de marketing. Proprietarul își vede afacerea ca pe un bun propriu în care își investește toate resursele afective, de timp, financiare, făcând mari sacrificii în plan personal.

Directorii executivi și de marketing au mandate limitate și prin urmare se simt obligați să livreze rezultate palpabile zilnic dacă se poate, pentru fiecare oră și bănuț investite. Mandatele limitate îi fac pe cei doi să se simtă obligați să puncteze și să își îmbunătățească CV-ul, deoarece peste câțiva ani vor aplica pentru o altă poziție în altă companie, pentru un alt brand, unde trebuie să dovedească neapărat succesele trecute. Și iată, de aici apare o contradicție majoră între viața și evoluția brandului și viața și evoluția celor puși să îl îngrijească. Iar de aici reiese până la urmă ceva foarte simplu:

Privește brandul ca pe o entitate vie, ca pe o persoană care evoluează în timp, în funcție de investiția permanent făcută în el însuși și contextele în care „trăiește”. Altfel, vei privi brandul ca pe un obiect care trebuie monetizat permanent, ceea ce va duce automat la o percepție strict pragmatică asupra lui și a relației cu el din partea publicului, prietenilor, iubitorilor, fanilor sau chiar a detractorilor. Relațiile adevărate, solide și meritorii între oameni se construiesc în timp, așa se întâmplă și cu relația între public și brand. Prin urmare, orice acțiune gândită pe termen scurt va produce relaționări pe termen scurt de tipul „dă-mi ca să-ți dau”. Ori, o astfel de situație, în opinia mea, reprezintă moartea brandului deoarece chintesența oricărui brand sunt relaționările de tip subiectiv, emoțional.