„Ce pregătire au oamenii voștri”

Este întrebarea recent pusă de un client. Pregătire în ce sens, întreb? Studii, mastere, doctorate șamd, mi se răspunde. Iar eu zic: niciuna atât de specială încât să merite să fie menționată. Însă majoritatea, inclusiv eu, au o experiență de peste 10 ani (unii și 15) în management, marketing, S&D, comercial, design șamd. Marea majoritate au manageriat atât din interior, cât și din postura de consultant extern branduri românești și străine mari de tot, cu rezultate tangibile. Marea majoritate am creat branduri de la zero pe care le-am adus împreună cu proprietarii lor la un nivel superlativ de recunoaștere și profitabilitate. Și completez: sper că la asta vă referiți, la experiența în brand development!? Mi se răspunde franc, nu. Mai departe discuția nu are relevanță.

Subliniez că există consultanți „cu laptopul” și cu un pedigree impresionant de traininguri, studii, mastere, doctorate și câteva poziții deținute succesiv tot la trei ani în companii cu nume răsunător. Experiența „de teren” aproape zero, rezultate la fel. Un exemplu: o mare corporație care activează în Romania cheltuiește ACUM pe medii sume frumoase promovând produsele lor din gama de impuls, în detrimentul produselor de bază, economy sau mainstream care se cer. Logica elementară și examinarea strategică a situației actuale a pieței îmi spune că onoratul consumatorul își focusează bugetul de cheltuieli în acest moment de criză pe produse necesare, nicidecum pe cele de impuls, fluflu-uri cum îmi place mie să le spun. Produsele de impuls, mai ales în FMCG, sunt printre primele sacrificate din coșul zilnic. Totuși, consultantul recomandă, directorul aprobă, bugetul se cheltuiește, iar compania multinaționala, din poziția de lider absolut pe unele segmente din Romania ajunge într-un an să fie detronată din clasamente de branduri locale mult mai mici – pe care până acum le privea de la înălțimea gigantului – și să raporteze pierderi începând cu luna februarie 2009. Chiar și ulterior lunii februarie, prima lună cu pierderi raportate din istoria companiei în România (vreo 10 ani) televiziunile afișează spoturi frumoase cu fluflu-uri pe care nu le mai dorește nimeni. În condițiile în care România era singura țară la nivel global din respectiva companie, alături de o țară africană, care făcea profituri semnificative an de an, toată lumea e fericită: strategiile au fost aprobate, bugetele cheltuite și s-au făcut “economii semnificative” prin angajarea unor servicii de consulting strategic la nivel de grup din partea unor oameni cu pedigree-ul plin de școli.

În ultimul meu articol din Forbes recomandăm un film numit „Idiocracy”, scris și regizat de Mike Judge, creatorul lui Beavis & Butthead. Îl mai recomand încă o dată, cu tărie.