Brand (design) esperanto

Sau cum și de ce designerii trebuie să se schimbe (și unii chiar se schimbă). A fi designer este una dintre cele mai complexe, grele și frumoase meserii.

Complexă, deoarece designerul, cel bun, cunoaște și învață permanent de la propria sa muncă și a altora, contabilizând succese și eșecuri, învățând și utilizând marketing, psihologie, sociologie, distribuție, cercetare de piață, fiind în același timp un om al ideilor, dar și al realității pragmatice sau tehnice. Designerul este (trebuie să fie) orientat către rezultate și nu are de ales, trebuie să știe să lucreze cu și în echipe multidisciplinare care comportă specialitățile de mai sus și multe altele.

Grea, pentru că trebuie să înțeleagă toate aspectele complexe ale unui produs/ serviciu și a piețelor transpunând în idei și practică, relevant, toate aceste date și informații. Designerii o duc greu pentru că sunt obligați să fie policalificați, poligloți, poli…

Frumoasă, pentru că nicio altă meserie din lume nu îți oferă posibilitatea să trăiești solid ancorat cu picioarele în realitate, dar în același timp să îți dea voie să îți zburde ideile și imaginația, să te reinventezi de fiecare dată, să nu te plictisești niciodată, să nu faci nimic repetitiv. Nu în ultimul rând meseria de designer îți dă voie, nu doar îți dă voie, chiar îți cere, să fii mereu proaspăt, deschis, curios și să întrebi permanent „de ce?”.

Astăzi, peste toate cele de mai sus, în noianul de mesaje care ne asaltează zilnic, designerul tinde să fie un arhitect al informației. Scriam nu demult despre destinul consultantului de brand într-un mod asemănător. Designerii devin tot mai mult manageri de conținut și informație astfel încât mesajul lor să fie relevant pentru individualitățile cărora li se adresează. Nota bene, am scris individualități și nu consumatori. Relevanța, astăzi, eu o traduc prin gradul de interes real pe care îl are o individualitate sau un grup de individualități asemănătoare relativ la o anumită categorie de informație. Dacă această relevanță nu există în raport cu cei descriși mai sus, aceștia nici măcar nu vor accesa vizual și cognitiv, nu-și vor arăta interesul pentru respectivul mesaj/ informație/ produs/ serviciu/ șamd. Mindsetul individualităților este astăzi diferit de cel al consumatorului, așa cum era descris, generic, publicul nu demult. Spre exemplu, dacă pe mine astăzi iPhone-urile m-au cucerit până la urmă din anumite motive, voi ignora sau cel mult voi acorda 0,5 secunde de atenție altor smartphone-uri. Acest fenomen se traduce prin: 1. eforturi mari ca produsul/ brandul să reușească să mă câștige, 2. loialitate față de produs și brand crescută dacă acesta a dovedit promisiunea în timp și a reușit să mă câștige, 3. atenție sporită la „greșelile” produsului/ brandului agreat și spirit critic. Mai mult ca oricând, credo-ul oricărui brand devine (sau trebuie să devină): constanță, omogenitate, onestitate.

Cum intră în imersie designerul în acest context? Selectând informația strict relevantă, corectă și onestă relativ la produs/ brand și facilitând transmiterea prin mijloacele proprii meseriei, într-un context la fel de strict relevant, corect și onest. Am repetat intenționat aceste trei cuvinte: relevant, corect, onest deoarece, ca să mă exprim într-o limbă mai universală, „people don’t take bullshit anymore”.