Brand de țară? Istorioară românească cu tâlc

Din start spun că nu voi preciza orașul unde se întâmplă istorioara cu tâlc ca să nu fiu considerat pro sau contra vreunui oraș sau regiuni. Ea se repetă sub anumite forme sau chiar în aceeași formă peste tot.

Locatie: aeroport internațional, o bandă de circulație pe sens de mers prin fața porții de plecări.
Situație: Un BMW 5 negru cu un șofer îmbrăcat clasic: pantaloni scurți trei sferturi, maieu alb, freză creastă, șlapi, ceas de aur uriaș, ghiul și lanț parchează exact în fața porții de intrare. Pleacă. Se întoarce după 20 de minute. Un agent de pază între două vârste îl interpelează politicos să-și mute mașina deoarece e parcată în zona de tranzit pentru taxiuri și autobuze și încurcă circulația.
Dialog:
– Mă p… tu știi cine-s io?
– Nu, dar nu contează. Vă rog să mutați mașina în zona de parcare. Altfel voi fi nevoit să chem mașina de ridicări.
– F… și continuă o serie lungă de „cuvinte”, păi stai așa să-ți arăt cine-s io.
Formează un număr pe un iPhone5.
– Bă Adi, ai un p… aici în fața aeroportului care mă tot f… la cap cu parcarea. Spune-i în p… mea să-și bage (serie lungă de biiiipuri), bine!!!???
Închide.
– Auzi bă, du-te-n … cu parcarea ta cu tot că te las fără servici de mâine, o să cerșești în p… mea pe stradă să le dai de mâncare la copii.
Agentul de pază, politicos nu se lasă.
– Domnule, voi chema mașina de ridicări dacă nu mutați mașina în zona de parcare.
Omul cu maieu intra în mașină, pornește motorul și o mută exact cât să o parcheze diagonal peste banda de sens astfel încât rămâne doar o singură bandă de circulație liberă. Se dă jos și intră în aeroport fără un cuvânt cu o mină nervoasă și satisfăcută în același timp.
Un alt agent de pază propune ridicarea mașinii într-o discuție aprinsă despre „ce facem?” între 4 agenți de pază strânși în grup compact. Primul agent, cel cu interpelarea, spune:
– Bă, eu n-o mut, n-ai auzit că l-o sunat pe Adi!? Ce, vrei să rămân fără serviciu?
Istorioara se încheie la fel de brusc cum a început, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Petre Barbu spunea astăzi într-un editorial că „Brandul de țară are nevoie de săpun”. Nimic mai adevărat, altă concluzie nu există. Cu adăugirea că trebuie să fie un săpun bun, de casă, făcut cu multă sodă caustică.

Sursa foto: www.fiieco.ro