Bani

Unele lucruri nu se pot plăti cu bani. Obținerea unelor „lucruri” (fapte, oameni, beneficii, contracte etc) pur și simplu nu au valoare datorită efectelor adverse și perverse rezultate din condițiile puse pentru obținerea lor. Sau datorită imperativului de a-ți încălca o anumită, hai să spunem „linie” de demarcație. Știu că poate suna a truism sau poate suna anti-business, însă atitudinea asta mi-am asumat-o întotdeauna. Inclusiv prin ruperea unor relații cu oamenii, renunțarea la contracte înainte de a fi semnate sau chiar ruperea unor contracte, cu toate efectele posibile ce pot decurge de aici.

Cândva, un om mai deștept ca mine mi-a spus așa: „Biblia are 10 porunci. Dacă mai încalci câte una din când în când, ești om, poți greși, poți fi tentat. Hai două, poate trei, nimeni nu-i sfânt, cele 10 porunci sunt un deziderat, un cod de conduită dacă vrei pe care ar fi ideal să-l respectăm. Însă suntem oameni. Dar deja când ajungi la a patra și o faci în mod repetat se cheamă că faci o alegere proprie.” Desigur, a folosit cele 10 porunci ca exemplu la îndemână.

De exemplu, după părerea mea nu se pot plăti cu bani toți copacii defrișați sălbatic în România. Beneficiile pecuniare rezultate de aici pentru stat (înțelegându-ne aici pe noi toți) nu au absolut nicio valoare în raport cu efectele rezultate pe termen mediu și lung atât în mediu cât și în societate. Mai sunt multe alte exemple demne de luat în seamă: chestiuni de patrimoniu, de exploatare a resurselor șamd.